Unde a fost Dumnezeu? de William Edelen – 1999

Recent, tornadele au bantuit Oklahoma facand ravagii de parca ar fi fost atac nuclear. Le-am trait pe multe dintre ele atunci cand imi aveam domiciliul pe „Aleea tornadelor”, zona Statelor Unite afectata curent de acestea. Oamenii se intrebara atunci, cum o fac intotdeauna, „Unde a fost Dumnezeu?” Dupa tragedia de la Littleton au pus aceeaasi intrebare, „Unde a fost Dumnezeu?”

Raspunsul este simplu: „Dumnezeul” lor a fost acolo unde a fost intotdeauna, „traind” in fantezia, imaginatia si superstitiile mintii umane. Acest Dumnezeu despre care se intreaba, este un dumnezeu care a fost creat de catre noi, ca imagine a noastra in oglinda.

Un dumnezeu antropomorfic care traieste undeva „acolo sus” si actioneaza ca un ucigas cu simbrie, ucigandu-i pe unii, crutandu-i pe altii. Auzi oameni spunand: „M-am rugat cand am vazut-o venind (tornada) iar Dumnezeu m-a auzit si m-a salvat.” Evident, daca Dumnezeu a salvat pe unii, acelasi Dumnezeu a macelarit brutal alte sute de indivizi . . . . Poti sa-ti imaginezi aroganta unei persoane care zice: „Dumnezeu m-a scapat in timp ce a omorat-o pe Maria de peste drum”? Iar dupa asta, ceea ce urmeaza intotdeauna, este cliseul patetic si tragic al clerului care zice „Dumnezeu a auzit rugaciunea ta, dar raspunsul lui a fost NU.” Ce insulta nerusinata la adresa inteligentei omenesti! Asta presupunand ca avem de-a face cu un creier functional . . . .

Albert Einstein a inteles aceasta problema: „Invatatorii de religie trebuie sa aiba statura morala si taria de caracter sa renunte la doctrina arhaica a Dumnezeului personal, sa abandoneze aceasta sursa a fricii care a pus imense puteri in mana clerului si preotimii. Aceasta doctrina nu numai ca este total scandaloasa, ci si fatala si a adus incalculabile prejudicii progresului spiritului uman.”

FRICA este parintele religiei, superstitiei, bigotismului si cruzimii. Stramosii nostrii primitivi, au fost infricosati de fortele dezlantuite ale naturii. Tunetele si cutremurele ii inspaimantau. Se intrebara „De ce?” si au presupus ca spiritele animau vantul, furtuna si animalele. Au cautat sa castige cumva favorurile acestor forte supranaturale. Astazi, in tradititia noastra drept-credincioasa a iudeo-crestinismului, inca mai suntem tarati de aceste reziduuri ale imaginatiei superstitioase si arhaice a primitivilor din vremuri de mult apuse. Astazi, orice religie care se incapataneaza sa ramana adepta unei teologii traditionale, aflata intr-o contradictie fara speranta cu cunoasterea stiintifica a unui ev luminat, va fi condamnata sa se coboare din ce in ce mai adanc in balta murdara a superstitiei stagnante si a falimentului spiritual. „Dumnezeu nu se afla in afara niciunui lucru din lumea asta” este scris in Kabala ebraica. Buckminster Fuller a exprimat-o perfect: „Dumnezeu este un verb, nu un substantiv.” Ca verb, Dumnezeu devine numai un simbol al misterului sacru, al acestei realitati care curge prin Univers, prin mine si prin tine. Pentru acest mister ce ne strange pe toti inlauntrul aceleiasi totalitati, folosim simbolul Dumnezeu, nu ca pe ceva „sus acolo” care asculta miliardele de cereri si rugaminti contradictorii si haotice, ci ca un cuvant care sa reprezinte infiorarea in fata splendorii si grandorii universului.

„Sa ramai uimit si infiorat, in fata acestui mister”, scria Einstein, „este totuna cu a deveni matur din punct de vedere spiritual.”

textul original in limba engleza la adresa web: http://www.infidels.org/library/modern/william_edelen/wherewasgod.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s