Islamul interdictiilor

Acesta este un interviu din ziarul belgian „Le soir” cu renumitul islamolog francez Anne-Marie Delcambre, autoare a 4 carti pe tema islamului („Islamul”, „Mahomed”, „Mahomed: Cuvantul lui Allah”, „Islamul interdictiilor”), interviu avand ca subiect ultima sa carte, „Islamul interdictiilor”.

„Nu islamistii sunt vinovatii, ci textul care ii inspira”

Anne-Marie Delcambre, conferentiar islamolog si professor de araba la Liceul „Ludovic cel Mare” din Paris

Anne-Marie Delcambre

Anne-Marie Delcambre

Tocmai ati publicat cartea intitulata „Islamul interdictiilor”. O carte la limita rechizitoriului, a pamfletului chiar. Fara concesii fata de islam, acel islam pe care dumneavoastra il numiti „juridic” si pe care il asociati islamului sunit, impartasit de 90 la suta dintre musulmani. Un islam „al celor 70 de interdictii” (mancare, sexualitate, bani, etc.) si de unde „acela care interpreteaza literal Coranul si Sunna (faptele si cuvintele profetului Mohamed), poate sa-si justifice un act razboinic sau terorist.” Un islam despre care ziceti: „cu riscul de a soca, trebuie sa avem curajul sa spunem ca „integrismul” (fundamentalismul) nu este maladia, ci doar urmarea in integralitate a dogmelor religioase.” Ce v-a facut sa scrieti aceasta carte?

Este dorinta persoanelor care asista la conferintele mele si care mi-au cerut sa explic de ce li se spune ca „evenimentele actuale nu au nimic in comun cu islamul, ca islamul nu inseamna razboi si violenta, ca inseamna pace si toleranta.”

Dar nu este totusi cuvantul „pace” (salam) de la care vine numele islamului?

Nu, cuvantul care genereaza termenul islam este „aslama”, care inseamna „a se supune”. Intrucat predau araba si sunt familiara cu dreptul musulman de mai bine de 30 de ani, am decis sa nu mai permit sa se prezinte publicului un islam cosmetizat, „crestinat” sau „laicizat”, care nu are nimic in comun cu islamul juridic, acela al „odioasei fetze a interdictiilor”.
Am vrut ca oamenii sa afle ca a existat o complicitate intre cei care spun „nu asta este islamul” doar pentru ca isi doreau sa nu fie asta, si musulmanii care gandesc „mai bine sa spunem si noi asa” decat sa dam pe fata lucruri care o sa ne puna in dificultate.
In demersul meu, m-am sprijinit pe textul Coranului si pe prima biografie a profetului Mohamed.

Insa islamul pe care ni-l prezentati, acela al „sharia” (legea islamica), al dreptului musulman care in lumina analizei dumneavoastra nu prea lasa mult spatiu pentru drepturile omului, este inspaimantator!

Islamul juridic este inspaimantator intrucat a aparut intr-un context tribal si de razboi.

Acela al profetului Mohamed la Medina (intre 622 si 632), un profet pe care il descrieti ca „mai mult un om politic decat religios, mai mult sef tribal si intrigant”?

Asa este… este total eronat sa spui ca islamul filozofic sau mistic are tot atat de multa pondere ca si islamul juridic. In fapt, islamul filozofic a fost marginalizat. Cat despre misticii musulmani, ei au fost crucificati.

Deci e vorba de o impostura ce trebuie denuntata?

Da. De maniera unei scrisori deschise care sa spuna: „Nu trebuie sa luati oamenii drept idioti”.
Exista o ipocrizie din partea musulmanilor si ne-musulmanilor, un fel de „religious correctness” pe sablonul lui „political correctness”, care face sa nu spunem adevarul despre textele sacre.
Scopul meu este articularea acestui adevar.

Nu este totusi paradoxal sa-i denuntam pe acei care vor pacea?

Pacea, si eu o vreau…. Daca denunt cu vigoare „islamul interdictiilor”, fac asta pentru ca doresc sa inceteze diabolizarea oamenilor, oameni ca Tariq Ramadan care nu au facut decat sa comita „crima” de a vrea sa aplice integral ceea ce ei cunosc din textele sacre. Nu vreau sa mai diabolizam oameni ci textul. In acelasi timp, ma adresez musulmanilor pentru a-si spune punctul de vedere: Exista in textele lor sacre lucruri care pun probleme, ucigase, inacceptabile.

Si mai ingrozitor inca, in opinia dumneavoastra singurii adevarati musulmani sunt integristii, intrucat sunt singurii care urmeaza textele cu rigoare.

Ingrozitor? Acesta este adevarul… Apoi, a explica originea unui act nu inseamna a-l justifica, scuza sau accepta. Eu nu fac judecati asupra acestora. Prezint doar o constatare.

O constatare ingrozitoare pentru un islamolog care preda limba araba, fara indoiala din dragoste sau pasiune.

Nici din dragoste, nici din admiratie. E necesar sa ramanem obiectivi in profesie. Nu pot sa ma indragostesc de o civlizatie, care considera femeia o permanent minora. Si nu as fi aderat nicicand intr-o astfel de masura la modul de a vedea lucrurile specific Occidentului, daca nu as fi fost confruntata in profesie cu textele islamice.

Care este solutia? Pentru ca asa cum explicati, insasi epoca de aur a islamului, aceea al lui Avicene (sec. X) sau Averoes (sec. XII) nu se datoreaza decat aporturilor facute pe pamant Islamic de catre bizantini, persani sau crestini, care l-au tradus pe Aristotel….

Mingea este in terenul musulmanilor. Ei trebuie sa se ridice si sa spuna ca nu islamistii sunt vinovatii, ci textele sacre care ii incita si le permit acestora sa fie asa cum sunt. Trebuie deci ca muslmanii sa deschida usa interpretarilor moderne si sa aiba curajul de a nu accepta anumite lucruri din Coran.

Dar cum asta, intrucat un musulman nu poate contrazice Coranul?

In tarile islamice, este sarcina lor rezolvarea acestei probleme. In Franta insa, in Europa, cel mai bun mijloc de aparare este sa nu contrapunem o alta religie. Solutia este deci sa spunem ca „exista un sistem pe care Occidentul l-a ales, acela al drepturilor omului, si aici vom fi intransigenti.” Iar musulmanii vor trebui sa se adapteze, cum de altfel crestinii si evreii au facut intotdeauna pe pamantul islamului. Cum, mai tarziu, catolicii si evreii au facut-o si ei pe pamant republican.

E necesar deci ca in Occident, musulmanii sa se adapteze.

Repet, textele sacre sunt „negre”, nu musulmanii. Ei au avut dintotdeauna o anumita sanatate morala, intelectuala si vitala care sa-i faca in majoritate sa „surfeze” cu realism peste textele sacre. Ca si crestinii: cunosc foarte putini crestini care sa-si fi vandut tot ce aveau, pentru a urma exemplul lui Isus…..

Solutia?

Sa incercam sa spunem „nu!”
Dumenzeu evolueaza in timp si spatiu. De ce sa nu stergem de acum textele inegalitare ale Coranului si ale Sunnei?
Daca nu, sa reintroducem sclavia, caci si ea se regaseste in Coran….

Un nou Coran, deci?

Biblia a suferit deja interpretarea moderna…. Insa sunt pesimista. Doar daca ne vom refugia intr-o laicitate intransigenta, intr-o comnitate de valori care sa fie acelea ale drepturilor omului si care pun legile umane deasupra celor „ale lui Dumnezeu.” Este singurul mod de a crea un islam individual.

Un islam modern, occidental, care sa permita „coabitarea”?

O sper….

Din aceasta perspectiva devine importanta legea asupra laicitatii in Franta, care interzice voalul la scoala si in functia publica?

Bineinteles. Legea va permite celui slab sa se protejeze si va repune lucrurile la punct in materie de principii republicane ca neutralitatea statului, egalitatea barbat-femeie si mixitatea (sexelor in scoala).

Pagina web a lui Rică – pagina lipsă din istoria crestinismului

2 responses to “Islamul interdictiilor

  1. Daca doriti filme religioase traduse in romana,despre crestinism,critica islamului si israel,le puteti descarca de aici si le puteti posta unde doriti:
    http://www.muhammadtube.com/users/crestinism/videos/public

  2. Acest articol cred ca arunca o privire obiectiva asura realitatilor islamice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s