Penibila Istorie a Sinoadelor Ecumenice, sau când popii se omoară şi se înjură între ei

MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL PATRULEA SECOL

EUSEBIU

Eusebiu, istoricul eclezial (340 A.D.), a impărtit cartile Noului Testament in trei clase, recunoscute, controversate si eretice (Eusebiu, Istoria bisericii). Cele recunoscute includeau cele patru Evanghelii, Faptele, cele treisprezece Epistole Paveliste (deci mai putin Către Evrei), Prima a lui Ioan şi Prima a lui Petru. Asupra acestora, zice el, nu existau controverse. Cele controversate se imparteau la randul lor in doua subclase: cele in general cunoscute si recunoscute de cei mai multi, si anume „A lui Iacov”, „A lui Iuda”, „A doua a lui Petru”, „A doua a lui Ioan” si „A treia a lui Ioan”, dintre care nici una nu e disputata astazi (cel putin la cat se cunoaste la nivelul laicului de rand, lumea specialistilor fiind insa, alta mancare de peste) si cele ‘false’ incluzand „Faptele lui Pavel”, „Pastorul din Hermas”, „Apocalipsa dupa Petru”, „Epistola lui Barnabas”, „Evanghleia dupa Evrei”, „Invataturile Apostolilor” si „Apocalipsa dupa Ioan”, aceasta din urma fiind insa in Biblia noastra azi. Cartile „eretice” includeau „Evanghelia dupa Petru”, „Evanghelia dupa Matei” (nu cea care este acum in Biblie, ci alta), „Faptele Apostolilor” a lui Andrei” si „Faptele Apostolilor” a lui Ioan. Insa, „Epistola lui Iuda” care este in Biblia actuala si pe care Eusebiu o claseaza ca „in general recunoscuta”, in alt loc o considera ca „falsa” (Eusebiu, Istoria bisericii), iar de „Apocalipsa dupa Ioan” zice ca „posibil ar trebui sa fie printre cartile recunoscute, insa unii o resping”. Tare nedefinit si vag mai era in capul „Parintilor”, ce trebuie si ce nu trebuie sa cuprinda Biblia . . . . O regula stricta si de neschimbat asa cum avem noi astazi, ei la 100, 200, sau 300 de ani de la crucificarea lui Isus nu aveau. Eusebiu era un Episcop al Bisericii Estului, si asa cum cititorul va observa pe masura ce inaintam, Biserica se va lepada de Apocalipsa.

CHIRIL, EPISCOPUL IERUSALIMULUI

Chiril, Episcopul Ierusalimului (356 A.D.) este un membru al Biserici Estului, si a facut un catalog care includea cartile ce se gasesc actualmente in Noul Testament mai putin Apocalipsa, spunand: ‘Sa excludem tot ce ramane in afara de acestea, iar ce nu se citeste in biserica, de asemenea nu trebuie sa fie citit nici in afara ei’ (Cateh. Lect.).

SINODUL DE LA LAODICEEA [CU 150 DE ANI MAI TARZIU, . . . AUTORITATE LOCALA DAR NU GENREALA]

Mai mult de trei sute cincizeci de ani ai trecut, si a devenit evident ca Sfintii Parinti nu se puteau pune de acord ce carti trebuie sa compuna Biblia, iar Sinoadele intra in scena pentru a regla problema cum se cuvine. Prima intrunire crestina la care problema Canonului a fost un punct aparte pe ordinea de zi, a fost cel tinut in Laodiceea in 365 A.D. Tertulian mentioneaza intr-adevar, ca Sinoadele s-au aplecat asupra canonicitatii cartilor pe timpul sau (Dr. Pudic), insa autoritatea lor a fost una locala si nu generala. Jerom spune deasemenea ca Sinodul de la Niceea, includea intr-o lista canonica adoptata „Iudit” (Davidson, Canonul), insa eu nu am reusit sa gasesc o dovada solida ca la Sinodul de la Niceea s-a discutat vreun pic despre Canon, desi este o impresie quasi-generala ca da. Povestea care circula, este ca toate cartile in disputa au fost puse sub masa intrunirii, si dupa o rugaciune cele canonice au sarit de dedesubt, celelalte ramanand unde au fost puse. Povestea este istorisita pentru prima oara de catre Johannes Pappus, un cleric luteran care a trait intre anii 1549 si 1601 in lucrarea sa de istorie a bisericii. Tine de fabulos, evident, si provine probabil din faptul ca la Sinodul de la Calcedon Evangheliile au fost puse la mijlocul adunarii (Westcott, Canonul).

Sinodul de la Laodiceea nu a fost un Sinod general al bisericii, insa lista sa canonica a fost adoptata de catre intreaga biserica, asa incat virtual a fost prima luare de pozitie generala in legatura cu continutul Bibliei. A fost o adunare de 22 pana la 32 de clerici (numarul variaza de la o sursa la alta) din Lidia si Frigia. Oricare ar fi numarul exact al participantilor, asa-numitii eretici ai timpului au avut o majoritate a voturilor prezente (Davidson, Canonul Bibliei). Hotararea sa finala suna cum urmeaza: ‘Psalmii compusi de persoane individuale nu trebuie sa fie citite in biserici, ci numai cartile canonice ale Noului Testament. Aceste carti trebuie sa fie citite:’ Si urmeaza lista pe care o avem noi astazi, cu exceptia omiterii Apocalipsei. Acest Sinod este important pentru ca pentru prima data se aude o voce cu autoritate in legatura cu ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa fie citit si pus in drepturi.

ATANASIE, EPISCOPUL ALEXANDRIEI

Atanasie, Episcop al Alexandriei (365 A.D.) era contra lui Eusebiu si clerului de la Laodiceea, iar cand Laodiceea a declarat ca Apocalipsa nu este in Biblie, acesta a promulgat imediat o lista canonica in care declara ca este. In Canonul sau, el numeste – zice el – numai acele carti in care erau proclamate doctrinele Dumnezeirii, si la care nici un om nu poate adauga nimic, si nu poate scoate nimic. Totusi, el a omis „Estera”, pe care biserica a adaugat-o de atunci in continuu, si deasemenea a adaugat „Baruh” si „Epistolele lui Ieremia”, pe care biserica le-a scos de atunci in continuu (Atanasie) *. El declara in mod explicit ca „Estera” nu face parte din Biblie si o plaseaza pe un nivel cu „Pastorul din Hermas” si o carte numita „Doctrinele Apostolilor”. El termina spunand: ‘Sa nici nu mentionam scrierile apocrife.’ Devenise obosit de controversa . . . . .

AMFILOCHIE, EPISCOP DE ICONIA (365 A.D.)

Amfilochie, Episcop de Iconia, accepta in Biblia sa cele patru Evanghelii, „Faptele” si cele patrusprezece „Epistole” ale lui Pavel, adaugand: „Insa unii sustin ca Epistola catre Evrei este falsa si eretica; Dar daca purcedem mai departe ce ramane? Din Epistolele Catolice unii sustin ca trebuie sa acceptam sapte, altii trei doar, una a lui Iacov, una a lui Petru si una a lui Ioan . . . Apocalipsa dupa Ioan, din nou, unii o considera (printre Scripturi); insa majoritatea totusi zic ca e falsa. Acesta va fi cel mai exact (fidel) canon al Scripturilor inspirate.’ Cineva nu poate sa spuna clar ce considera el de fapt ‘cel mai fidel canon’, insa ne arata din nou cat de total ne-rezolvata ramanea problema in legatura cu ce trebuia sa fie considerat si ce nu trebuia sa fie Noul Testament al lui Cristos, si dupa cum vedem, totul era chestie de pura opinie personala. Cuvintele sale de incheiere arata ca la timpul sau nu exista nici o lista canonica genreal acceptata.

OPATATU DIN MELA (370)

Opatatu din Mela omitea Catre Evrei (Davidson, The Canon of the Bible, pag. 193).

GRIGORIE DIN NAZIANZ (389 A.D)

El dadea ca „Nou Testament” cele patru Evanghelii, Faptele, cele patrusprezece Epistole Paveliste si cele sapte Epistole Catolice, adaugand, „Acestea sunt toate cartile inspirate; daca exista vreuna in afara de acestea, atunci acelea nu sunt (Scripturile) cele adevarate”. El apartinea Bisericii Estului, si in consecinta ca toti ceilalti respingea „Cartea Apocalipsei” (dupa Ioan).

Prin cele sapte Epistole Catolice se intelege intotdeauna a lui Iuda, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Iona, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan si a lui Iuda. De ce sunt ele numite ‘catolice’, nimeni nu stie. Orice explicatie a numelui este o presupozitie.

SFANTUL AUGUSTIN (390 A.D.)

Noul Testament al Sfantului Augustin era acelasi cu cel al nostru de azi. Influenta Sfantului Augustin in fixarea Canonului biblic, a fost mai mare decat a oricarui alt Parinte in afara de Irineu, si mai mare decat a oricarui Sinod Ecumenic. Oamenii atribuie azi lui Dumnezeu, ceea ce de fapt practic, a fost lucrare omeneasca a unui singur om: Augustin. Cand Sinodul Ecumenic decidea asupra Canonului si aceasta decizie devenea spirit intrupat pentru intreaga biserica, ceea ce se intampla de fapt era ca un singur om, conducatorul Sinodului, decidea pentru toti; cand existau indoieli asupra autoritatii unei carti competenta profesionistilor nu era implicata in rezolvarea cazului, pentru ca membrii adunarii . . . nu posedau niciuna. Tot ce spuneau ei era: „Ce au zis cei mai dinaintea noastra?” Profesorul Davidson spune: „In legatura cu Noul Testament, Sinoadele care intocmeau liste canonice ale cartilor sacre isi insuseau opinia vreunui leader al adunarii ca Augustin, impreuna cu ce a consacarat traditia anterioara. La acestea nici un membru al sinodului nu-si exersa facultatea sa critica sau rationamentul; era simplu: o adunare decidea sumar problema devenita mai apoi lege de necontestat. Episcopii au mers intotdeauna pe urmele traditiei si autoritatii”. (Davidson, Canonul Bibliei).

In 393 A.D. un Sinod intrunit la Hipo in Africa a luat in discutie Canonul si a adoptat integral lista Sfantului Augustin, spiritul dominant al adunarii.

In 397 A.D., s-a tinut cel de-al treilea Sinod al Cartaginei. Sfantul Augustin a fost din nou prezent. A adoptat o hotarare dupa cum urmeaza: ‘S-a ajuns la concluzia ca in afara Scripturilor canonice, nu trebuie sa se citeasca nimic in biserica sub titlul de Sfintele Scripturi. Scripturile canonice sunt acestea:’ Urmeaza lista cartilor pe care le avem azi in Biblie, cu exceptia catorva schmbari in ordinea lor.

DIDIMOS DIN ALEXANDRIA (392 A.D.)

Didimos din Alexandria ne spune ca „A doua a lui Petru”, era considerata pe timpul sau ca falsa, totusi era citita (Westcott, Canonul Noului Testament). In timpurile bisericii primare se citeau in biserici carti, care se cunostea ca sunt false si nu erau in Canon. In timp, multe dintre acestea si-au gasit drumul in Noul Testament. Azi, ‘A doua a lui Petru’, nu numai ca este citita in biserici, dar este considerata ca adevarata si este in Biblie. Si daca vreun preot, considerand asa cum faceau Sfintii Parinti ca este falsa ar vrea sa spuna asta, nu ar indrazni, pentru ca ‘ar tulbura credinta enoriasilor sai’. Pentru o astfel de fapta, ar fi afurisit si s-ar gasi fara mijloacele de existenta pentru el si familia sa. Astfel reuseste ecleziasticismul sa faca oamenii ipocriti, obligandu-i pe acestia sa ne spuna noua ca e adevarat, ceea ce ei crede ca e fals. Acest lucru se intampla azi, asa cum s-a intamplat si ieri, multi dintre preoti stiind mai mult decat lasa sa se vada doar de dragul salariului.

MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL CINCILEA SECOL

SFANTUL IOAN HRISOSTOM (CRIZOSTOM) (407 A.D)

Sfantul Hrisostom nu folosea „A doua a lui Ioan”, „A treia a lui Ioan”, „A doua a lui Petru”, „A lui Iuda” si „Apocalipsa dupa Ioan” (Westcott, Canonul Noului Testament), toate acestea fiind azi in Biblie. In schimb, includea in Canonul sau „Intelepciunea lui Isus” (Westcott, Canonul Noului Testament), carte care azi nu mai e in Biblie.

TEODOR DIN MOPSUESTIA

Teodor din Mopsuestia respingea Epistola lui Iacov, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan (Westcott, Canonul Noului Testament), carti care astazi le avem in Biblie.

TEODORET, EPISCOP DE CIR

Teodoret respingea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan (Idem).

MANUSCRISELE BIBLIEI GRECESTI

Exista trei importante manuscrise ale Bibliei grecesti, Sinaiticul, Vaticanul si Alexandrinul. Ele sunt ‘Curtile de apel’ in toate cazurile de texte in disputa, iar listele lor canonice sunt de aceea foarte importante.

Manuscrisul Sinaitic, este acela gasit de Tischendorf in Manastire Sfanta Caterina de la Muntele Sinai in 1859, fiind probabil cel mai vechi codex (codice, adica manuscris) al Noului Testament, datand din cel de-al patrulea secol dupa Cristos. Contine cele patru Evanghelii, cele patrusprezece Epistole ale lui Pavel, Faptele, cele sapte Epistole catolice, Apocalipsa lui Ioan, Epistola lui Barnabas si o parte din Pastorul din Hermas, dintre care ultimele doua nu mai sunt azi in Biblie (Westcott, Canonul Noului Testament).

Manuscrisul Vatican aflat in Biblioteca de la Vatican apartine celei de-a doua jumatati a secolului al patrulea; Manuscrisul pastrat se termina cu Evrei 9:14. Pana la acest punct, este similar cu Manuscrisul Alexandrin (Ibid., note 2). Ce alte carti ar mai fi putut contine nimeni nu poate spune.

Manucrisul Alexandrin, apartine celui de-al cincilea secol dupa Cristos, fiind scris probabil in Egipt, continand in Noul sau Testament cele doua Epistole ale lui Clement (Davidson, Canonul Bibliei; Westcott, Canonul Noului Testament), ambele fiind excluse din Biblia noastra de azi.

CODEXUL CLERMONT

Codexul Clermont este un manuscris latin aflat acum in Biblioteca imperiala de la Paris, datand din cel de-al cincilea pana in cel de-al optelea secol, si contine o lista canonica de carti citite in Biserica Africii in cel de-al treilea secol dupa Cristos (Davidson, Canonul Bibliei). Noul Testament omite catre Filipeni, Prima catre Tesaloniceni, A doua catre Tesaloniceni care azi sunt in Biblie, introducand in schimb Pastorul din Hermas, Faptele lui Pavel si Apocalipsa lui Petru care azi nu mai sunt carti ale Noului Testament (Westcott, Canonul Noului Testament). In plus, Epistola care azi e numita ‘catre Evrei’, acolo se numeste Epistola catre Barnabas (Idem).

Dupa cum s-a mai amintit, in anul 419 A.D. s-a tinut la Cartagina un Sinod Ecumenic la care lista Sfantului Augustin a fost din nou ‘ratificata’ (Davidson, Canonul Bibliei). Acum vom purcede la cercetarea istoriei acestor intruniri generale ale clerului crestin si care se numesc Sinoadele Ecumenice.

DESPRE SINOADELE BISERICII . . . . SAU CEEA CE NU TI S-A SPUS NICIODATA

Cititorul s-ar insela amarnic daca si-ar imagina ca in aceste adunari, o suta sau doua de distinsi domni se asezau calm sa discute sobru si cu demnitate, acele probleme propuse lor spre limpezire. Din contra, multi dintre Episcopi erau niste zurbagii ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori huliganici, care pandeau si de abia asteptau cel mai mic motiv sa-si poata schilodii si ucide oponentii. Cele mai socante scene care pot fi azi vazute in congresele filialelor rau famate ale partidelor noastre politice din marile aglomerari urbane, nu sunt nimic in comparatie cu ce ne spune istoria ca era obisnuit in aceste Sinoade crestine. Dr. Phillip Schaff spune: ‘Alaturi de talent, cunoastere si virtute, se aduna acolo la Sinoade si ignoranta, intriga, patimile partinirii ce erau deja aprinse la toate partile in disputa de lungile controverse anterioare, si care acum se intalneau si se asezau pe pozitii de lupta ca niste armate ostile gata de lupta deschisa.’ („Istoria bisericii crestine”, de P Schaff).

Dragii mei, acestia sunt „Sfintii Parinti” care au stabilit pentru noi care carti au autoritate canonica pentru credinta si practica, ‘controversele’ de care vorbeste doctor Schaff, fiind presupusele ‘revelatii divine’ canonizate mai tarziu, si care ni se spune azi ca au fost alese de ‘Duhul Sfant’.

Protopopul (Vicarul Catedralei Sfantul Pavel din Londra) Milman (n.t. – Henry Hart Milman), renumitul istoric spune: „Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare, ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere; ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general, acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua fractiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi, a cel putin ultimelor Sinoade.” [. . . . . . ] „. . . jubilari si veselie la blestemarea in chinurile Iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea violentei (daca nu apelul deschis la violenta) multimii, pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti, prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, Istoria crestinatatii latine).

Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz, vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca me exprim prea aspru aici) artzagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Schaff, Istoria bisericii crestine).

Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D., a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Ambele fractiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Idem), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Idem), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Idem). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., pag. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita, incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., I. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta, incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., I. 242).

In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo si din caracterul odios al lucrarilor lui, a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Istoria bisericii crestine), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o fractiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele „Sa-l ardem pe Eusebiu, sa-l ardem de viu! Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua!” (Idem). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Idem). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian, sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Istoria crestinatatii latine (occidentale)). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian-invinsul (Idem). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului, strigand „Omorati-l, omorati-l!” si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani, ca muri curand dupa aceea (Idem, Scaff, Istoria bisericii crestine).

Protopopul Milman, face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Istoria crestinatatii latine).

Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D., a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Istoria bisericii crestine). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Idem), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Idem). Dr. Phillip Schaff zice, „La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret, a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret, au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor!’ Cei din tabara sa, raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte! Jos cu ucigasul de Dioscor! Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop!’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: „Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod!” Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Scaff, Istoria bisericii crestine).

La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.), a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Idem).

Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia: Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul, nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot, un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate, sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce a fost inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este . . . . .

IERONIM (420 A.D.) Acesta includea in Noul sau Testament catre Evrei si Apocalipsa lui Ioan bazandu-se pe autoritatea inaintasilor sai si nu pe ceea ce se citea curent pe timpul sau, aratand ca in acea perioada aceste carti erau adesea respinse. (Davidson, Canonul Bibliei). Asta ne apare ridicul in lumina celor citite mai inainte in legatura cu chinurile si sacrificiile la propriu pe care le prilejuiau Sinoadele tocmai pentru rezolvarea exact a acestui gen de probleme.

In alta lucrare de a sa, el da Epistola lui Barnabas la finalul unei liste canonice, exprimand dubii in legatura cu catre Filimon, A doua a lui Petru, A lui Iuda, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, carti azi considerate canonice. (Davidson, Canonul Bibliei). Tot el ne spune ca Prima Epistola a lui Clement care nu este acum in Biblie se citea in unele biserici.

Ieronim si Sfantul Augustin au fost cei mai influenti oameni ai Bisericii in fixarea Canonului Noului Testament (Davidson, Canonul Bibliei). Biserica Catolica l-a urmat pe ultimul, iar Luther si reformatorii l-au urmat pe primul. Cat despre competentele lor in problema fixarii Canonului, Prof. Davidson a zis: ‘Amandoi erau nepotriviti pentru cercetarea critica a unui astfel de subiect. Augustin era un om de spirit si talentat, lipsindu-i insa cultura si spiritul de independenta. Traditia era singura la care se raporta cand era vorba de carti dificile sau disputate . . . . . . Judecata sa critica era slaba, perspicacitate moderata, iar lipsa multilateralitatii sale intelectuale afectau calitatea gandirii sale critice. Ieronim pe de alta parte era invatat si cult, insa timid, lipsindu-i curajul de a aborda problemele frontal, temeinic si cu independenta necesara unei analize corecte.

Apartinand ambelor biserici, el recomanda practicarea uneia sau celeilalte. Si el era influentat intr-o maniera covarsitoare de traditie.’ (Davidson, Canonul Bibliei).

„CONSTITUTIILE APOSTOLICE”

Constitutiile Apostolice sunt o colectie de reguli, dedicate in special clerului. Ele dateaza din cel de-al cincilea secol si nu trebuie atribuite Apostolilor, numele lor fiind una din multele incercari de a da autoritate unor carti prin atasarea la ele de nume importante. Canoanele Constitutiilor Apostolice omit din Noul Testament Epistola lui Iacov, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Ioan, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa dupa Ioan (Constitutiile Apostolice).

Asta este cu atat mai ridicul tinand cont ca acesta (Canonul Constitutiilor Apostolice) expliciteaza cu mare atentie si minutiozitate cum trebuie sa se desfasoare serviciul divin in biserici, si ce carti trebuie citite ! Include Prima Epistola a lui Clement, A doua Epistola a lui Clement (un fals recunoscut), si Constitutiile Clementine (Idem). Nimeni nu mai gaseste astazi aceste carti ca fiind incluse in Noul Testament.

n.t.: Vreau sa atrag atentia cititorului de traditie sau confesiune ortodoxa ca traducerea este facuta dupa un autor protestant, si normal ca reflecta si judeca ce considerau Sfintii Parinti ca si canonic sau ca fals, prin prisma Bibliei protestante, care exclude ‘Apocrifele’ cum le numesc ei, sau ceea ce pentru catolici si ortodocsi se numeste Deutero-canonul, adica ‘Canonul adaugat’, al doilea canon. [B.O.(R.), a canonizat cartile Deutero-canonului de abia la sinodurile de la Iasi (1642) si Ierusalim (1672), iar catolicii la 8 aprilie 1546, cand de altfel a fost publicata pentru prima data o lista a Canonului Vechiului Testament de catre un Conciliu Ecumenic); cele spuse, nu micsoreaza insa relevanta materialului, intrucat in peste 95 la suta din cazuri, observatiile autorului raman valabile, Canonul protestant pe de o parte si cel ortodox si catolic pe de cealalta, fiind aceleasi daca excluzi Deutero-canonul, carti pe care dealtfel B.O. le si considera de ‘greutate a autoritatii’ mai mica decat Proto-canonul, in ciuda faptului ca se gasesc in Biblia noastra. Deci cand se vorbeste de cei trei ‘Macabei’ de exemplu, sau de ‘Ieremia’ si ‘Baruh’, trebuie contextualizata afirmatia.

22 responses to “Penibila Istorie a Sinoadelor Ecumenice, sau când popii se omoară şi se înjură între ei

  1. Interesant – chiar nu stiam despre aceste sinoduri… !

  2. sa invatam mai inatai limba romana.

  3. Sinodul Ecumenic este cea mai înaltă autoritate în Biserica Ortodoxă. E drept că nu s-a mai întrunit cam de 1 150 de ani! Mă întreb dacă e normal doar aşa… retoric. Cum se concretizează unitatea Bisericii rostită cu tărie şi emfază în Crez? Această întrebare nu e o figură retorică ci o mare nedumerire.

  4. Mai osan, exista greseli cu mult mai grave decat cele gramaticale, cum ar fi minciuna, mistificarea, adormirea ratiunii umane astfel incat bietele fiinte sa „puna botul” la vrajelile popilor si altele asemenea.
    Vino cu argumente contrare daca ai, dar acestea sunt fapte istorice si nu pot fi combatute decat de cei mai cu tupeu dintre popi si doar in fata credinciosilor evlaviosi care eventual sa se tarasca in 4 labe in jurul bisericii pt iertarea pacatelor…
    Iti urez sa ai un post prelungit.

  5. Interesante minciuni, si mai ales foarte interesant modul tendentios in care prezentati aceste minciuni.

  6. este clar ca nu poti sa accepti ceva sa zicem de la popi.dar pana laurma nimeni nu te forteaza sa zici ca ei.si atunci nu inteleg rautatile tale.ar trebui sa fi ma ,cum se zice impersonal de aceste lucruri.dar..
    tu esti foarte suparat ca nu te potiagata de ceva care sa te ajute…imi pare sincer rau de tine

  7. pt cei care nu credeti in autenticitatea acestor relatari de ce nu cautati sursele din care se citeaza?comparati-le cu articolul de mai sus apoi.e simplu.

  8. Stabilirea canonului scripturii a fost un proces greoi si anevoios,si este adevarat ca patimile si orgoliile si-au facut simtita prezenta dar:1\in care actiune in care oamenii au ceva de dezbatut nu sunt cuprinse orgolii;2\care descoperire stiintifica nu a trezit polemici.Ca sa subliniez mai mult nivelul conflictului sa ne gindim ca aici nu era vorba de niste legi organice ale statului,era vorba de decizii in care se raspunde a de sufletele oamenilor,de viata corecta pe pamint si de viata vesnica [pentru atei nu stiu sa fie un argument].Cartile scripturii trebuiau sa treaca prin filtrul a 10 reguli pentru a fi incluse.Personajele au fost dintre cele mai variate dar insasi scriptura este scrisa de oameni dintre cei cu diferite preocupari si temperamente.Ca si alternativa la lectura propun:,,Crestininismul de-a lungul veacutlor” de Earlie E. Cairns Univeritatea Ilinois

  9. mantu,ma bucur ca recunosti faptul ca in conditiile descrise de tine biblia nu poate fi considerata ,,cuvantul lui dumnezeu” din moment ce oamenii singuri au decis ce sa contina aceasta.daca ar fi fost inspirati total de dumnezeu ar fi trebuit sa nu existe nici o problema de dezbatut,nici o bataie in strada,pt ca nu-i asa?cuvantul domnului e adevarul insusi iar dreptatea lui e dreptate in veac,si cand ar fi primit ,,iluminarea”,sfintii parinti ai bisericii ar fi trebuit sa vina toti cu inima curata,cu mintea limpede,si intr-un singur glas sa sustina lucrarea domnului…dar …ei au venit cu gloatele de ,,suporteri” dupa ei exact asa cum vin acum echipele de fotbal la meciuri.si trebuiau paziti cu armata sa nu se omoare intre ei,exact ca si acum …

  10. Eu ma-am pronuntat,nu in ideea ca Biblia nu e cuvintul 100% scris a lui Dumnezeu, ci subliniind dificila problema a identificarii canonului scripturii.Scriptura este 100% cuvintul lui Dumnezeu!!!Legat de neconcordante :daca am avea curiozitatea sa punem 3 martori participanti la un accident sa dea declaratii, am avea mari surprize !Fiecare martor va avea propria poveste a modului in care acesta sa intimplat!Ei aveau o pozitie diferita ,au o cultura diferita, o pregatire diferita .

  11. bine mantu,nu te mai contrazic,asa e cum spui tu,biblia e 100% cuvantul lui dumnezeu! mai ales ca descoperirile stiintifice au demonstrat inca din cele mai vechi timpuri autenticitatea afirmatiilor scrise in biblie,cum ar fi geneza.suntem cu totii de acord ca pamantul a fost creat inaintea soarelui si a lunii si a stelelor,ca soarele si luna au fost create dupa ce dumnezeu a creat lumina.citim geneza si ne bucuram ca si savantii sunt de acord cu noi.de asemeni citim deuteronomul si regretam faptul ca actuala legislatie nu mai permite aplicarea poruncilor lui dumnezeu cum ar fi: omorarea cu pietre in piata publica a :homosexualilor,femeilor adultere,tinerilor neascultatori,ateilor care il neaga pe dumnezeu.mari regrete avem si din partea ministerului invatamantului ca permite studierea in scoli a diferitelor erezii cum ar fi astronomia,geografi,biologia,si altele ,toate care incurajaza si raspandesc tot felul de minciuni despre creatia lu dumnezeu,of ca timp de 1400 de ani cel putin in europa noastra luminata de dumnezeu parea ca stiintele astea umaniste pacatoase disparusera.reusisera SFINTII PARINTI ai bisericii crestine sa arda aproape toate bibliotecile,sa inchida scolile de filozofie sa arda pe rug ereticii care sustineau ca pamantul nu e centrul universului!of,cum au apus vremile alea…

  12. Imi pare rau ca adopti un ton ironic,dar asta e…Da-mi metoda pe care tu o cunosti pentru stabilirea virstei unui material.Spune-mi te rog care sunt documentele care atesta batalia de,,la podul inalt”:in care parte a scripturii vezi interzicera stiintelor naturii;care sunt valorile tale si cum ai ajuns la ele?

  13. tonul ironic e alternativa la blestemele si anatema pe care fundamentalistii religiosi le arunca asupra ,,necredinciosilor”.metoda datarii cu carbon este se pare una foarte reusita pt a determina varsta unui ,,material”.asta daca ne referim la orice …material,pietre,aur,arme,materiale textile,etc.daca te referi la scrieri literare sau religioase si aici stiinta ne ajuta f. mult pt ca pe langa datarea manuscrisului sau pergamentului(materialul propriu zis) mai sunt si metode lingvistice pt a determina varsta acestuia.poti cauta pe net,ca nici eu nu-s specialist.despre batalia de la,, podul inalt” ne vorbesc cronicarii epocii,nu stiu daca ti-a trecut prin maini cartea ,,cronicari moldoveni”,este o compilatie de fragmente de texte din cronicile medievale,te poti interesa la biblioteca nationala ce cronici medievale avem acolo si unde se vorbeste despre domnia lui Stefan cel Mare (si nu sfant).nu stiu in care parte a scripturii a interzis cineva stiintele naturii,dar stiu ca biserica din cele mai vechi timpuri au oprit dezvoltarea stiintelor umaniste in general .cand au ars bibliotecile crezi ca le-a pasat de vreo disciplina anume.stiu ca bazandu-se pe biblie se neaga constant din partea clericilor crestini teoria evolutiei,punandu-se in loc cele cateva carti di vechiul testament ca singura alternativa.
    despre valorile mele .cred in iubire,respectul vietii,bunatate,ajutor reciproc,dezvolarea societatii pe baza principiilor democratiei.din pacate nu pot sa nu recunosc ca de cand stiu eu istoria oamenilor,aceste principii foarte rar au fost folosite in alcatuirea societatii chiar mai ales de catre statele teocratice,in care puterea era administrata de catre autoritatile religioase.se pare ca ,cel putin pana acum specia umana nu a gasit un model de organizare care sa permita o reala democratie pe termen foarte lung.dreptul celui mai puternic a fost principiul de baza dupa care oamenii s-au condus dintotdeauna.iar despre existenta lui dumnezeu…nu exclud posibilitatea ca acest univers sa fie rodul unui creator,insa nici nu pot afirma aceassta dincolo de orice indoiala.deci as cam fi …agnostic.cred ca religiile ,atat de multe si de diferite intre ele,avand doctrine atat de puerile si contradictorii fiecare in parte si toate laolata,nu pot demonstra niciuna din ele ca e inspirata de adevaratul dumnezeu.de aceea nu accept deloc doctrina crestina ,cu lumea creata in sase zile,si cu iadul si raiul etern la sfarsitul fiecarei vieti.chiar ieri am descoperit,spre STUPOAREA mea,un preot crestin care are conservatorul,a muzica rock-folk in perioada comunista si dupa aceea s-a ,,pocait”,a studiat teologia, a devenit preot profesor doctor in teologie,il cheama Dan Badulescu,si e un creationist convins,care interpreteaza mot-a-mot geneza,cred toit ce scrie acolo,so printre altele mai afirma ,acum in sec 21 ,ca pamantul e centrul universului si ca planetele si soarele si luna se misca toate in jurul sau.nu am cuvinbte sa-mi exprim dispretul fata de asemenea oameni,care neaga si cele mai simple descoperiri stiintifice DEMONSTRATE si RASDEMONSTRATE.hai inteleg sa erfuzi teoria evolutionista,dar sa negi faptul ca pamantul se afla in miscare in jurul soarelui cat si in ajurul axei sale,si sa mai fii si om cu studii superioare…cauta pe youtube vezi ca are postate clipuri cu emisiuni religioase in care incearca sa ne convinga ca soarele a fost creat la 4 zile de la cearea pamantului…

  14. imi pare rau ca nu am verificat raspunsul de mai sus inainte de a-l publica,si am facut cateva greseli gramaticale.aici e un articol despre ,,cosmos” scris de acest Dan Badulescu
    http://www.creationism.info.ro/blog137/Sfin%C5%A3i-p%C4%83rin%C5%A3i-heliocentri%C5%9Fti.htm

  15. http://www.creationism-stiintific.ro/blog118/Cosmologia-divina-si-cea-umana.htm
    si aici e altul,la fel de bombastic.eu zic ca un copil de clasa a 8 devine ateu daca citeste asa ceva asa ca recomand tuturor celor care cred ca biserica e in posesia adevarului sa citeasca cu atentie…

  16. Pingback: Evolutzia a fost acceptata de creshtini - Page 12 - Computer Games Forum

  17. Augustus, cum se impaca valorile in care spui ca crezi: „iubire […] bunatate” cu atitudinea ta de „nu am cuvinbte sa-mi exprim dispretul fata de asemenea oameni”. Cred ca un „imi este sincer mila de asemenea oameni” ar fi fost mult mai in acord cu conceptiile tale despre relatiile cu cei din jur.
    Desi stiu ca exista impresia generala ca ateii se comporta cu cei din jurul lor mai bine decat credinciosii, le pasa mai mult de ei (in contrast evident cu unele din cele povestite in articol) cred ca totusi ar trebui sa reflectam cu totii la intrebarea pusa de Richard Wurmbrand (care si-a pus viata in slujba oamenilor persecutati) lui Madalyn Murray O’Hair intr-o dezbatere televizata, care a lasat-o fara replica: „am calatorit prin toata lumea si am vazut multe lucrari de binefacere în spitale crestine, orfelinate evreesti, chiar si case de batrani budiste. Ai putea tu sa-mi dai un singur exemplu de stabiliment de binefacere ateist?”. Desi era in public, in urma acestei intrebari Wurmbrand a fost invitat la dezbatere, insa ulterior O’Hair nu a fost de acord ca inregistrarea sa fie facuta publica (de ce oare?).
    Oameni buni, traim in zilele in care este usor sa aratam cu degetul unii spre altii (si liber cugetatori si credinciosi), dar daca privim sincer in noi insine, ar trebui sa realizam cu modestie ca, cine nu e Socrate, are sanse foarte mici sa profeseze cu adevarat valorile de care spune Augustus, fara sa creada in nimic mai presus de el insusi.
    Asa ca hai sa reflectam mai mult, sa vorbim mai putin si sa facem ce trebuie :)

  18. poate ne spui ceva si despre omorarea prin otravire a lui Arie

  19. Dezbaterea voastra este foarte interesanta si mi-a facut placere sa citesc ambele opinii. Ce frumos ar fi fost de se puteau tine sinoadele intr-o conferinta pe internet. Credeti ca toata crestinatatea ar putea cere ajutorul Duhului Sfint sa treaca de orgolii si sa fie de acord asupra Bibliei si ritualurilor ce insotesc practicarea acesteia? Traditii si obiceiuri locale au fost cu siguranta incorporate in felul aplicarii credintei pe glob. Vechimea acestor traditii a dat putere si a ajutat la raspindirea evangheliilor dar cit au ajutat ele la progresul umanitatii? Oare cum s-ar putea lasa acestea afara si oamenii sa primeasca cu aceeasi bucurie is implicare sentimentala chemarea catre Dumezeu? Ce frumos ar fi sa ne unim fortele in iubire.

  20. Cind am citit Geneza prima data mi s-a parut o poveste pentru copii greu de acceptat pentru adulti. Recent am vazut niste fotografii de la NASA si is nedumerit cum pot fi atitea stele in miscare si de ce viata e pe planeta noastra? Ce/cine a creat acest perpetum mobile minunat, rotatia pamintului cu un sistem perfect de recirculare a apei si aerului necesare vietii? Ce ne fereste pe noi de a ne ciocni cu alte planete? Suntem noi atit de norocosi? Care este urmatorul pas al evolutiei noastre?

  21. Elena Petrescu

    bine ma prapaditule, facusi „treaba”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s