Este Biblia cuvântul Domnului? – de Emmet F. Fields

Acest text al lui Fields, este unul de exceptie printre materialele de apologie secularista. Este in acelasi timp extrem de accesibil si percutant, o capodopera de popularizare si pedagogie umanista si asta nu ca ar face o excursie logica prin „crângul” intunecos al Bibliei, ci din cu totul alte motive: Este unul din care cineva poate intelege, daca e sa inteleaga vreodata, ca „liber-cugetator” nu este deloc ceva mai putin decat un „credincios” (ba dimpotriva chiar, am putea zice…), astfel incât orice conotatie peiorativa devenind nedemna.

Dar textul mai are o calitate si in fapt aceasta este mai valoroasa decat cea de simpla propaganda atee. Nu trebuie uitat ca el a fost compus si prezentat IN ANUL 1983. In plin razboi rece, deci.

El trebuie inteles in acest context, cum el trebuie judecat si in contextul luptei de ideii dinlauntrul societatii americane, insa in acelasi timp, citindu-l azi, nu trebuie sa ratam o sansa rara: aceea de a profita de perspectiva pe care timpul in care azi traim, ne-o ofera pentru a judeca si compara, a incerca sa desprindem tendinte plecand de la starea de lucruri de atunci, considerând clarviziunea textului pe care Fields il oferea cititorilor si audientei sale.

Astfel Bush si „cruciadele” sale pline de foc si mânie, nu mai au cum sa mire prea mult, Ben Laden si gloata lui de zmintiti nici atât, dementii care se explodeaza prin cafenelele Tel Avivului sau spatiile publice din Bombay si mai putin, iar „revivalismul religios” in estul European cel proaspat eliberat de o nebunie hidoasa, capatând adevarata si inspaimantatoarea dimensiune, punând in lumina stupizenia alungarii satrapilor si impostorilor atei vruti si umanisti, pentru a-i inlocui ca si repere morale si datatori de tendinta ideologica, cu cei ai superstitiei tâmpe, pe care insa lumea ii relegase acum mai mult de 2 sute de ani la cosul de gunoi al ideologiilor. Si nu de buni doar…

Citind Fields, nu mai surprinde azi nici temporara cadere in ridicul a comisiei scolare a statului Kansas in problema Teoriei Evolutiei, nici „revolta populara” la hotararea Curtii Supreme a SUA in problema continutului „Juramantului de credinta”, nici escrocheria vaucerelor cu care Bush da ceasul istoriei inapoi in materie de politica in invatamant, nici „plantatul” haiducesc al Bibliilor de piatra, noaptea, prin tribunale a ceea ce se numeste „la tara” pentru SUA, nici decizia retrograda a administratiei SUA in privinta cercetarii pe celulele suse. Toate incap cumva, in schema precoce a „bancherului intelepciunii”….

Sa citim deci Fields, mai „cald” si actual ca oricând:

Este Biblia cuvântul Domnului?

de Emmet F. Fields -1983, versiunea originala in limba engleza la adresa: http://www.infidels.org/library/modern/emmett_fields/word_of_god_debate.html

Acest eseu a fost conceput pentru a fi prezentat ca o prelegere si este redactat in consecinta; a constituit contributia mea la o dezbatere de 2 zile cu un preot fundamentalist; fiecare seara de prelegere este impartita in 2 parti de cate 30 minute fiecare si o concluzie de 10 minute

ZIUA I – PARTEA 1

Inainte sa putem vorbi despre Biblie, trebuie sa luam in considerare o alta problema, o problema mult mai profunda si cu mult mai importanta. De-a lungul intregii istorii universale, omenirea l-a cautat pe Dumnezeu. A cautat sa gaseasca o dovada, un indiciu, o speranta ca Dumnezeu exista; sau ar putea exista.

Aceasta cautare continua si astazi. Intelepciunea cauta sa gaseasca o urma a dumnezeirii in imensitatea spatiului etern, cautand vreun semn pe intinderile infinite ale cosmosului – din chiar „inima” naturii insasi, ca exista sau ar putea exista vreo inteligenta calauzitoare, oricât de indepartata, care ar putea fi „Dumnezeu”. Intelepciunea cauta si continua sa caute o urma a lui Dumnezeu, dar inca nu a gasit vreuna. Pe intreg cuprinsul acestei farâme pe care noi o numim Pamant si „casa” a noastra, ca si de-a latul nesfârsitelor intinderi ale spatiului, Intelepciunea si Stiinta gasesc numai natura si lucrarile acesteia. Nimic altceva!

In acelasi timp in care Intelepciunea cauta si cerceteaza in van o urma a dumnezeirii, prostia l-a gasit deja pe Dumnezeu. Sau cel putin crede ca l-a gasit pe Dumnezeu… prostia nu numai ca l-a gasit pe Dumnezeu, dar are chiar si informatii directe despre ce a zis si facut Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu, ce gândeste Dumnezeu, ceea ce ii place lui Dumnezeu si ceea ce ii displace acestuia.

Prostia care l-a gasit pe Dumnezeu nu are nimic de-a face cu credinciosii zilelor noastre. Dumnezeu – sau iluzia de Dumnezeu – a fost descoperita cu mult timp in urma; in „copilaria” speciei omenesti. Prostia l-a descoperit pe Dumnezeu cu mult timp inainte ca omenirea sa descopere stiinta; inainte chiar ca roata sa fie inventata sau ca focul sa fie cucerit si facut un prieten al omului. In aceasta lume stearpa, rece si periculoasa, traiau stramosii nostrii indepartati. Omenirea era inca in „copilaria” sa, incercand sa inteleaga fortele naturii, sa scape de dusmanii sai, sa se hraneasca si sa-si duca specia mai departe. Este momentul cand mintea omeneasca emerge din intunericul instinctelor animalice spre forme incipiente de gandire. Principala sa preocupare: Supravietuirea! Era o lume plina de pericole si de dusmani, peste tot si in orice moment.

„Ce maret si puternic era conducatorul nostru care a fost ucis anul trecut…. ” vor fi gandit ei pesemne. „De-ar fi fost forta lui astazi cu noi, am fi rapus cu usurinta acest dusman! Oh, maretz conducator, ajuta-ne pe noi astazi, in acesta vreme de maxima rastriste!”

Si astfel prostia, din necesitate, a inventat credinta. Si astfel Dumnezeu a luat fiinta !

Acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit sau plasmuit, aduce foarte mult cu un om. Ei ne spun ca are o fatza, m”ini, maruntaie, un picior (poate ca doua… ). Ne spune ca are nari si ca uneori îi place sa miroasa ofrandele arse pe altarul primitv. [Fatza: Exodul 33:11, 20, 23, Deuteronom 5:4; Numeri 14:15; Maini: Psalmi 28:5; Maruntaie: Ieremia 31:20; Picior: Isaia 37:25; Poate totusi doua picoare: Psalmi 18:9; Nari: Cartea a doua a lui Samuel 22:9, 16; Miroase ofrande pe altar: Geneza (Facerea) 8:2] (n.t. – Exodul = Iesirea).

In mod surprinzator si straniu, acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit sau plasmuit, are deasemenea o serie de dorinte si emotii omenesti: Uraste, iubeste, se enerveaza si are compasiune. Are indivizi favoriti si un popor ales. Acest Dumnezeu este in mod evident de sex masculin si are in mod evident porniri masculine: Este adesea mânios, se infurie repede, blesteama, distruge lucruri, se imbufneaza, striga, inseala si adesea se odihneste. Orice nevasta l-ar recunoaste pe Dumnezeu! [Uraste: Maleahi 1: 2, 3; Epistola Pavel catre Romani; Iubeste: Deuteronom 7:13; Este mânios: Exodul 4:14; Compasiune: Psalmi 111:4; Indivizi favoriti: Exodul 3:21; Popor ales: Isaia 44:2; Mânios: Deuteronom 9:20, 1 Regi 11:9, etc; Se infurie: 1 Samuel 6:19; Blesteama: Geneza 12:3; Distruge lucruri: Geneza 6:17; Se imbufneaza: Exodul 32:9,10; Striga: Psalmi 47:5; Inseala: Ieremia 20:7; Se odihneste: Geneza 2:2;].

Acest Dumnezeu descoperit de catre un popor primitiv si ignorant acum cateva mii de ani, se intampla sa aiba aceeasi viziune asupra lumii, aceleasi pareri despre natura ca si poporul care l-a descoperit.

Dumnezeu crede ca soarele se invarte in jurul pamantului si ca o zi poate fi facuta mai lunga prin oprirea soarelui in loc pentru un rastimp. Este de-a dreptul izbitor numarul similaritatilor existente intre ceea ce crede Dumnezeu in ceea ce priveste lumea si ceea ce crede poporul care l-a descoperit pe Dumnezeu in aceasta privinta.

Acesti oameni, desi primitivi, posedau anumite mestesuguri, iar Dumnezeul lor deasemenea: acest Dumnezeu a dat instructiuni cum sa fie construita o barca, a creat haine pentru preoti, a impartasit formula unui parfum, a fost croitor facand haine din piei de animale. Acest Dumnezeu a dat deasemenea multe legi simple si adesea prostesti numite „porunci”. Si acest Dumnezeu a facut multe alte lucruri foarte banal-umane si mai ales carcteristice timpului si oamenilor care l-au descoperit primii. Insa dintre toate aceste lucruri perfect-umane care se spune ca Dumnezeu le-a facut, cel mai uman dintre toate, a fost acela de a scrie carti, sau sa dirijeze mana si mintea acelora care le-au scris. Despre aceste carti care, zice-se, au fost scrise de Dumnezeu – sau ca acesta a facut sa fie scrise – vom discuta in aceasta seara.

Povestea pe care v-am spus-o despre descoperirea lui Dumnezeu nu este unica. Antropologii ne spun ca ea s-a intamplat de multe ori si in multe locuri: De fiecare data cand o populatie primitiva avea nevoie de un Dumnezeu, intotdeauna il descopereau, parca „croit” pe gustul si modul lor de a vedea lumea. Era Dumnezeul lor si le semana in mare masura: acest Dummnezeu avea aceiasi dusmani si aceleasi valori morale ca si oamenii care l-au descoperit si multi din acesti Dumnezei au fost scriitori; ei au scris carti.

N-as avea nici o dificultate de m-as afla acum in partea musulmana a lumii sa-i conving pe oamenii de acolo ca Biblia crestina nu este „cuvântul Domnului”. Daca m-as adresa budistilor, hindusilor sau oamenilor de orice alta religie nu as avea nici o dificultate sa dovedesc – spre satisfactia lor – ca Biblia crestina nu este cuvantul inspirat de Dumnezeu. Insa ma aflu in acea parte de lume dominata de crestinism; si fiind in partea lumii dominata de crestinism, cred ca nu as avea probleme in a convinge o majoritate dintre voi, ca asa zisele carti sfinte musulmane sunt false; ca acele carti nu sunt adevaratul cuvant al Domnului.

Ati fi mai degraba inclinati sa fiti de acord, ca toti acesti oameni care au alti Dumnezei sau alte carti sfinte, gresesc; ati pica de acord ca acestia sunt prost informati sau au fost chiar inselati. S-ar parea ca e prea usor de convins oamenii apartinand altor religii ca ceea ce este acceptat in partea lor de lume este adevarat; cred atat de usor in falsi idoli…. Numai noi, care se intâmpla sa fim nascuti in partea crestina a lumii avem „adevarul adevarat”. In fine, cei mai multi dintre noi, cred asa; mai sunt desigur evreii si acei atei nesuferiti si multi alti ne-crestini, care refuza sa accepte „adevarul” Bibliei crestine…. dar ei nu conteaza!

Haideti sa facem abstractie de acesti necrestini dintre noi si sa presupunem ca religia crestina – si Biblia – sunt total acceptate in aceasta parte de lume. Ideea este simpla: are adevarul un caracter geografic? N-ar trebui ca aceleasi lucruri care sunt adevarate in Iran, sa fie de asemenea adevarate in India, Japonia, Africa, Canada si in restul lumii? Ar cam trebui… nu-i asa? Adevarurile stiintifice sunt universale, de ce cele religioase nu sunt? Este de bun simt sa presupui ca numai noi avem dreptate si tot restul lumii se inseala? Ca noi suntem acei, singurii, care avem adevaratul Dumnezeu si adevaratul „cuvant al lui Dumnezeu”?

Poate fi acest rudimentar dumnezeu al Bibliei crestine care arata atat de mult cu un om, care aduce asa de mult cu oamenii care l-au descoperit primii, poate fi acesta, Dumnezeul pe care il cauta Intelepciunea? Intelepciunea stie foarte bine ce gen de dumnezeu a fost descoperit de mintea primitiva. Ea cunoaste Biblia si toate celelate „carti sfinte” si cunoaste toate acele religii cladite pe baza acestor carti sfinte si acestor Dumnezei; si totusi Intelepciunea si Ratiunea continua sa-l caute pe Dumnezeu sau numai o urma a acestuia. Odata ce ideea de dumnezeu a aparut intr-un trib, aceasta a fost transmisa de la o generatie la alta, copii fiind invatati sa creada in ceea ce parintii lor credeau, la rândul lor copiii copiilor fiind invatati sa creada. Exact asa cum noi am fost invatati sa credem, ceea ce credeau parintii nostrii. Prea des au fost invatati copiii sa creada, insa niciodata sa-si puna intrebari!

Si astfel, Dumnezeu a devenit o ipoteza auto-perpetuanta.

In partea noastra de lume, Biblia crestina domina. In aceste tari, sunt multi oamenii care cred ca Biblia este „cuvantul inspirat al Domnului”. Au fost invatati sa creada ca aceasta carte este insasi baza legilor, este esenta justitiei, sursa libertatii noastre si chiar a civilizatiei noastre. Ei cred in promisiunea ca moartea va fi invinsa si cred speranta unei alte lumi, unde fericirea totala este a lor pentru vecie. Mi-as dori sa fie adevarat!

Acesti oameni, nu au citit Biblia sau au citit-o fara sa-si foloseasca judecata! Ei au esuat in a vedea prostia, nedreptatea, ura de libertate, intoleranta religioasa, persecutiile si imoralitatea crasa care se afla in Biblie.

Ei se gandesc la Rai, insa ignora Iadul.

Nu cu inima usoara, imi iau misiunea sa dovedesc ca Biblia nu poate fi cuvantul Domnului. Daca aceste promisiuni, desi false, ar fi fost de ajutor umanitatii, as trece peste ele in liniste. Insa ele nu sunt folositoare! Nicicand, „cartile sfinte” nu au fost folositoare si nu vor fi niciodata. De fapt, ele devin mai periculoase cu fiece zi care trece. Istoricul onest stie ca aceste „Carti sfinte” sunt – si intotdeauna au fost! – o grea povara pentru umanitate. Si in ciuda stiintei noastre moderne, aceste carti vechi, continua sa produca ura si razboaie in zilele noastre. Prin urmare, noi trebuie sa examinam Biblia crestina nu pentru ca ar fi cine stie ce diferita de celelalte carti asa-zis „sfinte”, ale altor natiuni si ale altor Dumnezei, ci pentru ca este acea carte facuta sa domine societatea noastra prin indoctrinare. Suntem invatati sa credem in copilarie si sa nu ne punem intrebari la maturitate. Ea pune in pericol lumea moderna, impiedica maturitatea intelectuala si ingradeste intinderea judecatii noastre la legende primtive.

Este Biblia „Cuvantul inspirat al Domnului”? Haideti sa ne gandim bine, ce trebuie sa insemne aceasta afirmatie: Afirmând asta, concluzia evidenta se impune ca Bibila trebuie sa fie de o „perfectiune dumnezeiasca”. Adica Biblia trebuie sa fie cu mult mai perfecta, decât orice alta carte pe care o biata minte omeneasca ar fi putut-o produce. Orice eroare in aceasta carte, orice greseala sau contradictie – in fapt sau in forma – ar dovedi ca aceasta nu poate fi „Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu”.

Nu numai ca Biblia ar fi perfecta in sine, dar ar fi clara si usoara la intelegere pentru orice minte omeneasca si fiecare persoana ar intelege-o in acelasi fel. Probabil vi se pare ca cer prea mult de la o simpla carte; asta ar vrea sa zica ca un Dumnezeu, care a creat mintea omului, nu este de asteptat sa fi produs o carte care sa fie in acord cu creatia sa???? Personal, cred ca punând problema astfel, cereti prea mult de la noi sa credem ca Dumnezeu ar scrie, sau inspira, o carte asupra careia omenirea nu ar putea sa se puna de acord. O carte care a fost cauza razboaielor nesfârsite, persecutiilor, torturilor, bigotismului si urii. O carte care este atat de neinteligibila, incât nu numai ca este respinsa de cei care nu cred in ea, dar si cei care cred ca este adevaratul cuvânt al Domnului, nu se pot pune de acord asupra interpretarii ei! Sunt sute de secte diferite numai in Statele Unite, asta neincluzând nenumaratele mii de indivizi care au propria lor interpretare a Bibliei.

Chiar dezbaterea din aceasta seara, ca si orice dezbatere pe tema Bibliei, este proba irefutabila a faptului ca Biblia nu este „cuvantul Domnului”.

Adesea teologii afirma ca forma originala a Sfintelor Scripturi era perfecta, insa Biblia si-a pierdut perfectiunea prin erori de copiere si prin traducerea ei succesiva dintr-o limba in alta. Imposibil! Nu poate exista o copie imperfecta sau o traducere imperfecta, a unei carti perfecte, care a fost astfel perfect inteleasa de catre traducator! Dumnezeu n-ar permite asa ceva! Daca exista un Dumnezeu….

Exista multe versiuni ale Bibliei crestine si sunt multe interpretari contradictorii ale fiecarei versiuni. Interpretari contradictorii nu numai pentru crestinul obisnuit sau membrul ordinar al clerului, ci si pentru acei invatati care au petrecut intreaga lor viata studiind Scripturile. Aceasta confuzie nu poate fi opera Domnului!

Din raul si confuzia pe care Biblia le-a provocat si continua sa le provoace si din natura primitiva, prosteasca si contradictorie a acestei carti, se impune automat concluzia ca Biblia nu reprezinta cuvantul Domnului. Voi cita cateva pasaje, dintr-una din multele versiuni ale Bibliei, pentru a arata de ce eu resping Bibila. Voi cita din versiunea „King James”, asa cum citesc si o inteleg eu. Nu sunt atat de nebun sa cred ceea ce inteleg ca spune Biblia…. este asadar doar ce spune aceasta. Luând in considerare multele versiuni si interpretari ale Bibliei, sunt uimit ca exista o singura persoana pe acest pamânt, suficient de nebuna sa creada ca interpretarea sa este cea corecta; ca numai el, sau ea, cumva, au dat din intâmplare peste adevarata interpretare a Bibliei, in timp ce toti ceilalti credinciosi, atei, prelati, preoti, oameni de stiinta si necredinciosi laolalta, au interpreatat-o gresit si inteles-o gresit.

Unii spun ca exista peste 2000 de auto-contraziceri in Biblie, altii declara ca nu pot gasi una. Tot ce pot eu face acum, este sa evidentiez cateva din multele exemple care mi se par mie contradictorii. Voi incepe cu prima porunca pe care Dumnezeu a dat-o omului; aceea pe care nici un crestin fundamentalist nu a incalcat-o vreodata…..

Geneza 2: 16, 17 zice: Si Domnul Dumnezeu a poruncit omului, spunand „din orice pom din gradina poti sa mananci liber; dar din pomul cunoasterii binelui si raului, tu nu trebuie sa mananci, pentru ca in acea zi in care vei manca, cu siguranta vei muri.”

Insa Biblia ne spune ca barbatul, Adam adica, nu a murit in ziua in care a mâncat din copacul interzis; intrucât Biblia zice ca Adam si Eva au fost expulzati din Rai si Geneza 5: 5 zice: „Si toate zilele pe care Adam le-a trait, au fost noua sute treizeci ani; si atunci muri”. Dar asa cum eu inteleg Biblia, mai este o alta contradictie in ceea ce priveste afirmatia de la Geneza 2: 16, 17; in Geneza 3: 22, 23, Dumnezeu pare a vorbi cu alti „dumnezei” si voi cita: (22) Si Domnul Dumnezeu spuse, „iata, omul deveni ca unul dintre noi, sa stie binele si raul, sa nu cumva sa puna mâna si sa ia si din copacul vietii, sa manânce si sa traiasca in veci”; (23) de aceea Domnul Dumnezeu il expulza din Gradina Edenului pana pe pamântul din care a fost facut.

In Geneza 2: 16, 17, Dumnezeu spuse „din toti pomii din gradina poti sa mananci liber, cu exceptia copacului cunoasterii.” Insa in Geneza 3: 22, 23, aflam ca mai exista inca un copac in gradina care era interzis: „pomul vietii”. Dupa cum citim in Biblie, se pare ca nu ne prea putem increde in cuvântul Domnului, ca in aceasta aparenta contradictie: Exodul 33: 20, se spune ca Dumnezeu ar fi zis: „Tu nu-mi poti vedea fatza; intrucat nici un om nu poate sa ma vada si sa traiasca.” Exodul 33: 22 zice insa: „Si Domnul vorbi cu Moise fatza in fatza, asa cum un om vorbeste cu prietenul sau.” (n.t. – versiunile romanesti difera de K.J. in privinta acestui pasaj) Asta mi se pare a fi o auto-contradictie, dar asa cum am spus, Biblia este incomprehensibila si voi puteti sa nu vedeti nimic bizar la aceste doua afirmatii. Pot petrece tot restul serii citand auto-contraziceri din Vechiul Testament, astfel ca am sa trec peste acestea.

Insa cum sta treaba cu Noul Testament, sunt oare si acolo auto-contraziceri? Ei bine, unii spun ca sunt multe contradictii evidente in Noul Testament, altii spun ca nu pot gasi nici una. Nu pot sa spun decat ceea ce imi zice mie aceasta carte. Asa cum citesc eu Noul Testament, gasesc prima contradictie in chiar primul vers al primului capitol, al primei carti a Noului Testament. In Matei 1:1 citez: „Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” Dupa acest vers, urmeaza o serie de „zamislit de”, pâna când ajungem la versul 16 care zice: Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care s-a nascut Isus, care se cheama Cristos.” Acum daca Iosif nu e tatal natural al lui Isus, ci numai sotul Mariei, asa cum zice Matei 1:16, atunci cei insirati din Matei 1:1 pana la 1:16 exclusiv, nu sunt, nu pot fi‚ „neamul lui Isus Cristos”, asa cum se afirma in primul capitol, primul vers al lui Matei. Dar daca Iosif este tatal natural al lui Isus, asa cum reiese din alte versuri din Biblie, atunci povestea cu Isus nascut din fecioara este o contradictie. Aceasta legenda este in Matei 1:18 si citez: „Iar nasterea lui Isus a fost asa: Maria, mama lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca ei sa locuiasca impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.”

Si deasemenea cel mai important, daca Isus s-a nascut din fecioara si nu era descendent din David, atunci cuvintele lui Petru in Faptele Apostolilor 2:29,30 sunt false. In Faptele Apostolilor 2: 29, 30, Petre spune: (29) Cât despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit fratilor sa va spun fara sfiala, ca a murit si a fost ingropat; si mormântul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. (30) fiindca David era prooroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica PE UNUL DIN URMASII SAI pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Cristos a proorocit si a vorbit el. Acum avem o afacere a-ntaia: Daca Isus este fiul Domnului prin „Duhul Sfant”, asa cum se afirma in Matei 1: 18, 19, 20, atunci ori nu este Cristos, ori Dumnezeu i-a „fagaduit cu juramant” lui David o minciuna; sau altfel, Isus este fiul Iosif, fiul lui David, fiul lui Avraam si atunci poate fi „Cristos”; dar atunci nu poate fi fiul Domnului prin „Duhul Sfant” si nu poate fi nascut din fecioara. Inca o data zic, pot petrece intreaga seara trecând in revista contradictiile din Noul Testament. Dar cum vorbim de o carte care se spune ca este „cuvântul Domnului’, nu avem nevoie decat de una singura, oriunde in Biblie, ca sa dovedim ca Biblia nu este „cuvantul si fapta Domnului”. Daca exista intr-adevar un Dumnezeu.

Biblia nu poate fi adevarata, in masura in care se auto-contrazice permanent. Totusi, ea poate fi inspiratia unei morale sanatoase si o sursa de comportament social decent. Deci haideti sa vedem ce spune Biblia despre bunatate, dreptate, bonomie, moralitate si respectul familiei, prietenului si vecinului. Sa trecem deci in revista cateva aspecte de morala sexuala ce se gasesc in Biblie.

Voi incepe cu Geneza 19. Si citim aici ca doi ingeri sunt oaspeti in casa lui Lot, cand „barbatii orasului” vin la casa acestuia si Geneza 19: 5, 6, 7, 8 zice: „Si ei il chemara pe Lot si ii spusera acestuia, unde sunt dar barbatii care au venit la tine noaptea asta? Adu-i la noi, ca sa-i putem cunoaste. (6) si Lot iesi afara la ei si inchise usa dupa el: (7) si spuse, va rog fratilor, nu fiti haini, (8) uitati-va aici, am doua fete care nu au cunoscut barbat; va rog, lasati-ma dar sa vi le aduc voua, si faceti-le lor ceea ce va va placea; numai nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele.”

Normal, nu pot stii ce spune altuia povestea asta, dar mie pare sa-mi spuna: „Iata aici, eu am 2 fete care n-au cunoscut barbat; lasati-ma va rog sa vi le aduc si faceti-le voi ceea ce vi se pare voua de cuvinta.”

Ce fel de tata si-ar oferi copii unei gloate pentru a fi folositi de aceasta „cum crede ea de cuvinta”? Voi fi cinstit cu voi: daca ati fi oaspeti in casa mea, v-as proteja cu toate puterile mele, insa daca s-ar ajunge la punctul sa am de ales intre voi si copii mei, voi ati fi sacrificatii! Si as astepta la fel din partea voastra, daca ar fi sa fiti obligati sa alegeti intre mine si copii vostrii…. Daca ar fi Dumnezeu insusi, daca exista un Dumnezeu, s-ar duce inaintea copiilor mei la gloata! Nu sunt crestin. Sunt foarte pro-familie, copii mei nevinovati trec inaintea oricui.

Insa povestea nu se sfarseste aici, ea continua si continua urât. In Geneza 19: 31, 32, fetele lui Lot vorbesc intre ele: „Si cea mai mare zice celei mici, tatal nostru e batrân si nu mai este nici un barabt in tinutul acesta ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor: (32) hai vino sa-l facem pe tatal nostru sa bea vin si sa ne culcam cu el, astfel incât sa pastram samanta tatalui nostru.” Si aceasta poveste demna de bolnavi mintal, continua pana la Geneza 19: 36 care zice: „Si astfel ramasera ambele fete ale lui Lot insarcinate de tatal lor.” Acum eu stiu ca voua, celor care credeti ca Biblia este „cuvântul Domnului”, nu asta va zice Bibila, dar mie asta imi zice: ambele fete ale lui Lot sunt gravide cu tatal lor. Aceasta poveste pentru mine este o murdarie pur si simplu, dar altii spun ca nu este murdarie si nu este imoralitate in Biblie, deci n-am de unde sa stiu ce spune aceasta poveste altora, dar pentru mine, este o murdarie. Si pentru mine, murdaria nu poate face parte din „cuvântul Domnului”. Sunt multe povesti in Biblia crestina pe care eu le consider imorale, murdarie in toata regula, insa asta serveste drept exemplu pentru toate celelalte. In definitiv, noi consideram Biblia ca fiind „cuvântul Domnului”, nefiind necesar decat un singur exemplu de poveste „strâmba”, numai o singura contradictie, numai un singur neadevar sau o nedreptate, ca sa dovedim ca Biblia nu este „cuvântul Domnului”.

Haideti dara sa consideram „Justitia lui Dumnezeu”, asa cum ne apare ea din Biblie. Regele David obtinu una din multele sale sotii prin rapire, viol si omucidere. Povestea se afla in „A doua carte a lui Samuel”, capitolul 11 si versul 4 zice: „Si David trimise mesageri s-o aduca; Si ea a venit la el si el s-a culcat cu ea […]”

Sper ca ma veti ierta ca repet astfel de povesti murdare, dar asta zice Biblia. Povestea continua si Biblia ne spune ca Bathsheba ramâne gravida. David ucisese pe sotul acesteia, iar in versurile 26 si 27 citim: „Si când sotia lui Uriah auzi ca sotul ei era mort, ea planse pe sotul ei. (27) Si când trecura zilele de jale, David trimise si o adusera la casa lui, si ea deveni nevasta lui, si ea ii nascu un fiu. Insa ceea ce a facut David ii displacu Domnului.”

Foarte bine! Acum vom avea sansa sa vedem dreptatea lui Dumnezeu in actiune: Cum l-a pedepsit Dumnezeu pe David pentru aceste crime groaznice? Cum credeti voi, ca ar trebui pedepsit un astfel de om marsav? Ei bine, pedeapsa pe care Dumnezeu a dat-o lui David pentru crimele sale oribile, poate fi citita in „A doua carte a lui Samuel”, capitolul 11, versul 18 care zice (n.t: in alte versiuni 12: 15): Si Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Uriah si a fost greu bolnav.” Si versul 18 zice: „Si se intampla ca in a saptea zi, copilul sa moara.” Credeti sau nu, idea de justitie a lui Dumnezeu in legatura cu uciderea sotului Bathshebei, a fost ca Dumnezeu insusi sa omoare copilul inocent al acesteia! Aceasta este „dreptatea lui Dumnezeu”, conform Bibliei crestine!

Nu am cum sa stiu ce spune aceasta poveste unui crestin practicant, insa daca ceea ce inteleg eu ca spune Biblia, este ceea ce Biblia zice, trebuie ca unul sa aiba minte tare putina ca sa creada ca Biblia este „cuvântul Domnului”. Dar haideti sa luam acum in considerare „Poruncile Domnului”, conform Bibliei. Nu sunt numai zece porunci, asa cum se pare ca multi cred, ci sunt sute. Sunt nu mai putin de 73 de capitole pline de „porunci ale Domnului”. Si Dumnezeu fiind un Dumnezeu si nimic mai putin, fiecare porunca trebuie sa primeasca aceeasi ascultare ca oricare alta porunca a Sa! Deci sa vedem ce porunci dadu Domnul:

Exodul 22: 18 zice: „Nu trebuie sa rabzi ca o vrajitoare sa traiasca.” Când crestinismul a avut puterea, aceste opt cuvinte au facut ca sute de mii de oameni inocenti sa fie torturati si arsi de vii. Aceasta porunca face parte din aceeasi categorie cu una dintre versiunile asa-numitelor „Zece Porunci”.

Porunca Domnului in Exodul 21: 2: Daca cumperi un rob evreu, 6 ani trebuie sa te slujeasca, iar in al saptelea el trebuie sa fie liber fara plata.” Exodul 21: 4 zice: „Daca stapânul lui i-a dat o nevasta si aceasta i-a nascut lui, fii sau fiice, sotia si copii ei, trebuie sa fie ale stapânului, iar el sa iasa singur.”

Tineti cont, acestea sunt poruncile Domnului si dreptatea divina conform Bibliei! Exodul 21: 5, 6 spune: „Si daca robul zice clar, <<Eu iubesc pe stapânul meu, nevasta mea si copii mei si nu voi ca sa ies slobod>>, (6) atunci stapânul sa-l duca in fata judecatorilor […] si stapânul sa-i gaureasca urechea cu o sula, iar el sa-i ramana rob pe vecie.”

Biblia intotdeauna a aprobat sclavia si a fost intotdeauna cel mai mare obstacol in calea dreptatii si a progresului uman in lume.

O alta porunca a Domnului este in Deuteronom 13 : 6, 7, 8 care zice: „Daca fratele tau, fiul mamei tale; sau fiul tau, sau fiica ta, sau nevasta ta din bratele tale; sau prietenul tau care ti-e scump ca sufletul tau, te incita pe ascuns spunând, haide sa mergem si sa slujim alti Dumnezei pe care nici tu, nici parintii tai, nu-i cunoscura; (7) adica Dumnezeii popoarelor care va inconjoara, aproape de tine sau mai departe, de la un capat al Pamântului la altul (8) tu sa nu accepti si sa nu-l asculti; si nu trebuie sa tainuesti ce a zis (9) dar trebuie negresit sa-l omori; mâna ta sa fie prima asupra lui ucigandu-l, si dupa aceea, a tuturor celorlalti; (10) si trebuie sa-l omori cu pietre; pentru ca a cautat sa te abata de la Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.”

Cine a zis ca Dumnezeu este „pro-life”?

Adesea am aratat crestinilor ca religia lor a provocat suferinte ingrozitoare lumii. Ca istoria este atat de plina cu razboaie crestine, persecutii, tortura, arderi pe rug si ura, ca nici o persoana blajina si de bine, nu s-ar mai numi crestin daca ar stii adevarul despre istoria crestinismului.

Raspunsul este intotdeauna acelasi: „Cum pot eu (ori alt crestin din zilele noastre) sa fiu facut responsabil pentru ce au facut oameni care s-au numit crestini in trecut.” Si totusi, asa cum ne cere a doua porunca, Dumnezeu face responsabil copii pentru greselile parintilor, sau crimele parintilor „chiar pana la a treia sau a patra generatie.” De fapt insusi conceptul de baza al crestinismului este „pacatul originar”, aceasta suprema expresie a nedreptatii in materie de „vina mostenita”. Eu nu cred in „vina mostenita”. Insasi ideea, ca noi, specia umana, suntem nascuti cu pacate din cauza unei oarecare insignifiante fapte gresite, care zice-se, a fost facuta de Adam, este absurda si prosteasca. Nu! Este mai mult decat prosteasca, frizeaza boala mintala, cretinismul….

Insesi ideea ca Dumnezeu a trebuit sa se nasca dintr-o fecioara, ca sa fie omorât de omenire pentru ca el, Dumnezeu, sa ierte pacatele omenirii, tine foarte mult de patologia mentala. Aceasta nebuie nu ne vine de la Dumnezeu. Eu am credinta ca un adevarat Dumnezeu, ar face exact ceea ce tu ai face, daca copii tai ar fi fost neascultatori si tu ai fi devenit suparat, pentru un timp.

Cu siguranta nu te-ai apuca sa-i spui copilului tau: „Adu-mi un ciocan si loveste-ma cu el peste mâna, tare, tare de tot, astfel ca eu sa pot sa te iert pentru obraznicia ta.” Nu! Mai degraba tu te-ai duce la al tau copil, l-ai lua in brate si i-ai spune ca il iubesti din toata inima, si ca niciodata nu ai putea sa fi mânios pe el; ca el inseamna pentru tine, mai mult decat viata ta chiar. Asta ai face, sau asta ar trebui sa faci; asta as face eu si orice carte care spune ca Dumnezeu ar face doar o farâma mai putin, nu poate fi „cuvântul Domnului”.

Nu trebuie sa fim sclavii unei superstitii primitive. Nu trebuie sa ne fie teama sa gândim, sa ne punem intrebari si sa cercetam. Trebuie sa ne eliberam mintea: Ridicati-va din genunchi si stati pe propriile picioare, ridicati-va capul, deschideti-va ochii si incepeti sa va folositi mintea. Folosirea mintii umane, ne-a facut sa ne ridicam deasupra tuturor animalelor si a facut omul stapanul intregului Pamânt. Mintea umana – ratiunea – este singura speranta pe care o avem. Astazi avem o veste buna (aluzie la ce inseamna „Evanghelie”): Imprastiati vestea cea buna! Mintile noastre sunt libere sa gandeasca.

ZIUA I – PARTEA 2

Suntem, fara dubiu, una din cele mai indoctrinate si inselate natiuni ale Pamantului; cel putin in ceea ce priveste domeniul religios. Astazi nu exista o amenintare mai mare pentru natiunea noastra si pentru libertatea noastra, decat Crestinismul. Nici o alta forta nu ar fi putut sa ascunda si sa schimbe adevarata istorie a Americii, asa cum a facut-o Crestinismul. Si nici o alta forta, nu ar fi putut sa insele atat de complet opinia publica americana asa cum Crestinismul a facut-o.

Agresiunea crestina impotriva Americii, impotriva drepturilor ne-crestinilor, este bazata pe iluzia ca Biblia este ‘cuvantul Domnului’. Haideti asadar sa cercetam ingrozitoarea istorie a acestei iluzii.

Daca stii un pic de istorie, stii ca Crestinismul si Biblia nu numai ca au esuat sa mentina pacea, dar stii ca acesta este responsabilul exclusiv al celor mai multe razboaie inutile si sangeroase. Stii ca toate cruciadele n-au fost decat simple razboaie de agresiune purtate de crestinism. Tu stii ca acesti cruciati, in ciuda credintei lor sincere in Biblie, in rugaciune, in crestinism si in Dumnezeul lor, au macelarit babati, femei si copii de fiecare data cand au cucerit vreun oras.

Si totusi crestinii numesc Biblia ‘cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ‘morali’ !

Daca stii cat de cat putina istorie, stii ca atunci cand Biblia ‘a domnit’ si Crestinismul avea puterea, crestinii i-au torturat si ucis pe acei care se indoiau, ori nu erau de acord cu Biblia lor.

Si de fiecare data cand crestinii, pierd puterea sa persecute, ei ii ponegresc si ii numesc ‘imorali’ pe cei pe care nu mai pot sa-i persecute.

Si totusi crestinii numesc Biblia ‘cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ‘morali’ !

Astazi crestinismul a castigat aceasta putere ingrijoratoare prin predarea Bibliei in loc de patriotism; creand confuzia intre pietate si patriotism; prin calomnierea bunilor americani ca fiind ‘comunisti’ si pe bunii patrioti ca fiind ‘tradatori’. Ei cultiva ura si neincrederea impotriva acelora care pretuiesc marile idealuri americane ale separarii religiei de stat si instiga la ura impotriva institutiei justitiei care protejeaza Constitutia natiunii noastre.

Crestinismul a ascuns si a schimbat in mod ilicit istoria Americii, a ascuns citate, fapte si probe care dovedesc ca Biblia si crestinismul au fost recunoscute ca dusmanul libertatii de acei care au infiintat aceasta natiune. Crestinismul a ascuns faptul ca Parintii Natiunii s-au luptat ca sa asigure libertatea de constiinta; ca s-au luptat sa puna Crestinismul la locul cuvenit – ca egal al tuturor celorlate ‘opinii religioase’; ca s-au luptat sa puna Biblia la locul pe care il merita – o carte ca oricare alta, printre multe alte carti.

Astazi istoria crestinilor ne spune doar un singur adevar: Cei care au ucis, de asemenea vor si minti !

Exceptand ipoteza in care esti un istoric dedicat istoriei Americii, nu ai cum sa stii ca deismul a fost forma de respingere directa si dezmintire a Bibliei crestine, a religiei crestine si a Dumnezeului crestin; nu aveti de unde sa stiti ca George Washington a fost prinicipalul om de stat care a pledat pentru separarea totala a statului si religiei si care a vegheat ca sa nu se faca nici o referinta la Crestinism sau divinitate in Constitutie (The Encyclopedia of Philosophy, Vol. 2). Nu stiti ca prima libertate pe care Constitutia trebuia sa o institue era libertatea de a nu fi obligat de si supus unei religii anume. Ca Thomas Jefferson a fost un deist si ca isi sfatuia nepotul sa ‘nu se dea inapoi nici macar de la faptul de a-si pune indrazneata intrebare in legatura cu existenta vreunui Dumnezeu’ (Letter to Peter Carr, Aug. 10, 1787, ‘Deism in the United States’, pp. 222-34). Nu stii ca deistul declarat Thomas Paine a facut mai mult decat oricare alt american pentru ca Statele Unite ale Americii sa fie o natiune libera si seculara. Si nu stii o mie de alte fapte ale istoriei Americii, care sunt in contradictie cu afirmatiile crestine; fapte care ar mentine America libera.

Nu trebuie insa sa fi un om de stiinta ca sa stii ca Crestinismul fundamentalist si fortele superstitiei biblice ataca astazi chiar fundamentele libertatii natiunii noastre.

Si totusi crestinii numesc Biblia ‘cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ‘morali’ !

Istoria ne-a dovedit de mii de ori ca valorile morale personale nu pot supravietui unde oamenii cred in iertare divina, cred in iluzia Bibliei care zice ca o oarecare ‘forta superioara’ poate sa indeparteze vina de la vinovat fara sa indeparteze raul facut victimei.

Religia intotdeauna afirma ca imoralitatea izvoraste din lipsa de credinta, insa faptele dovedesc exact contrariul. Crestinismul nu a fost niciodata mai puternic in Statele Unite decat sunt astazi. Crestini au biserici in fiecare comunitate, monopolizeaza timpul de antena al radioului si televiziunii cu propaganda religioasa. Au bagat cu forta religia in afacerile guvernului nostru, in legislatia noastra, si in vietile noastre. Au reusit sa amuteasca toate opiniile si sa blocheze faptele opuse lor. Ei cuceresc continuu mai multe si mai multe puteri, mai multe si mai multe proprietati, mai multa si mai multa bogatie. Si pe deasupra nu au minimul bun-simt sa-si plateasca in mod onest impozitele…..

In acelasi timp in care religia crestina devine mai bogata decat oricand, mai influenta decat oricand, impozitele au crescut din ce in ce mai mari, saracia si foamea au crescut, rata criminalitatii a crescut mai sus si mai repede decat oricand, batranilor fiindu-le frica sa iasa din casa; drogurile au devenit o calamitate nationala si natiunea noastra a fost implicata in mai multe razboaie si conflicte internationale decat in orice alt moment al istoriei sale. Cum castiga crestinii puterea, iar si iar, dupa repetate esecuri in a institui pacea, progresul, prosperitatea si moralitatea?

Tehnica lor este simpla. Ei numesc Biblia ‘cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ‘morali’.

Nu trebuie sa permitem prostiei organizate sa distruga aceasta natiune mareata care suntem. Poporul american trebuie sa fie constient de un singur si simplu fapt:

Biblia nu este, SI NU POATE FI ‘cuvantul Domnului’!

ZIUA II – PARTEA 1

In Biblie, Cartea numerelor, capitolul 31, versul 15 zice (Numeri 31: 15): ‘Si Moise le spuse lor, ‘Cum ? ati lasat in viata toate femeile?’

Si versul 17 si 18 zice: ‘Acum dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca, si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el; (18) dar lasati in viata pentru voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele cari n-au cunoscut impreunarea cu un barbat’. (n.t. – Numeri 31: 1, 2 zic de asemenea: ‘Domnul a vorbit lui Moise si a zis: (2) Razbuna pe copii lui Israel impotriva Madianitilor, apoi vei fi adaugat la poporul tau.’)

Stiu ca Biblia nu este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca ne spune ca Dumnezeu este un criminal; ca Dumnezeu a ucis, sau a facut ca sa fie ucisi milioane de oameni nevinovati. Ca Dumnezeu a aprobat uciderea de civili, de copilasi mici, de batrani fara putere, de femei fara aparare, de prizonieri de razboi si chiar de biete dobitoace. Ne spune ca Dumnezeu a aprobat ordinele date soldatilor de catre Moise, ca acestia ‘sa tina fecioarele pentru ei.’ Detest si neg o astfel de carte, resping si numesc calomnioasa orice carte care spune ca asa este Dumnezeu. Biblia il murdareste si il calomniaza pe Dumnezeu, de aceea neputand fi ‘cuvantul Domnului’.

Daca exista un Dumnezeu, atunci Biblia este o blasfemie; daca nu exista un Dumnezeu, Biblia este un mit. Oricum ar fi, Biblia nu este ‘cuvantul Domnului’…..

In Exodul 2: 45, 46 se spune ca Dumnezeu ar fi zis (45): ‘Si voi locui in mijlocul copiilor lui Israel, si voi fi Dumnezeul lor. (46) si ei vor cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care i-a scos din tara Egiptului, si ca sa pot locui in mijlocul lor: Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.’

Astfel Biblia spune in modul cel mai clar posibil ca Dumnezeul Vechiului Testament (Iehova) este ‘Domnul Dumnezeul evreilor’, ‘Dumnezeul copiilor lui Israel,’ Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob. Vechiului Testament este povestea unei zeitati tribale private, a carei principala si unica grija este pentru ‘poporul sau ales.’ Este un dumnezeu creat de catre preotimea acestui trib pentru a justifica atrocitatile comise de catre acesta. Este povestea unui simplu dumnezeu tribal, si ca oricare dintre dumnezeii tribali ai lumii din acea perioada, reflecta intotdeauna felul de a fi al oamenilor care l-au creat. Daca tribul era un trib iubitor de razboaie, violent, asa era si dumnezeul lor.

Biblia ne spune ca tribul evreilor era foarte agresiv, un trib ostil si razboinic, si de aceea dumnezeul lor reflecta ferocitatea lor fara margini. Acest dumnezeu, si cartile Vechiului Testament este plin de sange inocent, de oameni cuceriti si ucisi, de fecioare violate – bieti copii doar ! – de cruzimi inumane si crime de nespus – toate aprobate de catre Dumnezeul din Vechiul Testament ! Nu avem nevoie de un astfel de Dumnezeu in lumea noastra de azi.

Suntem de fapt foarte norocosi ca Biblia nu este ‘cuvantul lui Dumnezeu’ !

Biblia ne spune ca Dumnezeu este mic, ca Dumnezeul Bibliei nu este dumnezeul Universului infinit; nu este nici macar dumnezeul intregului pamant – asa mic cat este el ! Este Dumnezeul unui trib indepartat si primitiv, dintr-o zona obscura a micului nostru pamant, pentru o perioada restransa de timp, cu mult timp dupa aparitia omului. Un astfel de concept de Dumnezeu este o insulta si este absolut fals ! Pot crede intr-un Dumnezeu incomprehensibil de mare, insa nu as putea crede intr-un Dumnezeu desgustator de mic.

Este cert ca adevaratul Dumnezeu al Universului nesfarsit nu poate fi mic. Biblia descrie un Dumnezeu prea insignificant pentru o credinta inteligenta. Cand am fost crestin, simplul gand ca in Biblie ar putea fi o minciuna imi repugna, exact ca oricarui crestin credincios. Am fost invatat ca Biblia era ‘cuvantul lui Dumnezeu’. Am fost invatat sa cred – sa cred orbeste si sa ma inchin fara sa-mi pun intrebari. Stiind ca este ‘cuvantul lui Dumnezeu’ stiam ca in Biblie nu avea cum sa fie nici macar o minciuna, simteam din adancul fiintei mele ca Dumnezeu nu a mintit. Inca cred acest lucru ! Daca exista un Dumnezeu, acest Dumnezeu nu ar minti. Nu mi-a trecut niciodata prin cap ca Biblia nu ar fi ‘cuvantul lui Dumnezeu’, ca ar putea fi o contrafacere, produs al inselaciunii umane. A venit un timp insa, cand m-am decis sa citesc Biblia din nou, de aceasta data exact asa cum as citi cartile unei religii diferite si straine, sa o vad cu ochii unui necredincios care isi uzeaza ratiunea. Ar parea Biblia in ochii unui necredincios, ca rationala, ca morala si ca o forta utila umanitatii? Atunci am gasit o minciuna, si trecand mai departe am mai gasit una, apoi altele si altele. Pentru mine a fost o revelatie; a fost ca si cum cineva m-ar fi dezlegat la ochi dupa ce fusesem legat o viata intreaga, putand vedea in sfarsit lumina adevarului pentru prima data. Cu totii stim ca o carte care contine minciuni nu ar putea fi ‘cuvantul lui Dumnezeu’. Cu toti stim asta, indiferent cum il vedem fiecare pe Dumnezeu. Biblia nu poate fi ‘cuvantul lui Dumnezeu’ pentru ca Biblia contine minciuni.

Biblia spune in Exod 10 versul 27: ‘Insa Dumnezeu a impietrit inima lui Faraon si Faraon n-a vrut sa-i lase sa plece.’ Apoi in versul 29 citim: ‘Si se intampla ca la mijlocul noptii, Domnul ucise toti intai-nascutii in Tara Egiptului, de la intai-nascutul Faraonului ce se gasea pe tron, pana la intaiul nascut al robului ce se gasea in mizerie; si toti intai-nascutii dobitoacelor.’ (n.t. – in alte versiuni (de ex. Biblia publicata de Societatea Biblica de care dispun) apare in alt loc, dar cu acelasi continut: Exodul 11: 4, 11: 5, 11: 6: (4) Moise a zis: ‘Asa vorbeste Domnul: Pe la miezul noptii voi trece prin Egipt; (5) si toti intaii nascuti din tara Egiptului vor muri, de la intaiul nascut al lui Faraon care sade pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al roabei care sta la rasnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor.’ (6) In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi.)

Aceasta este o minciuna !

Dumnezeul Universului nesfarsit n-ar ucide copii nevinovati. Este o minciuna aceea ca ‘Dumnezeu a impietrit inima Faraonului’ astfel incat el, Dumnezeu, sa aiba motiv sa ucida copilasi nevinovati. Aceasta este o minciuna si o blasfemie ! In Bibie in Deuteronomul 28:16 Dumnezeu se zice ca ar fi spus: ‘Insa din orasele acestor popoare pe care Domnul Dumnezeul tau ti le-a dat drept mostenire sa nu cruti cu viata nimic din ceea ce respira.’ (nt – in varianta mea (‘Biblia sau Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament cu trimiteri’ publicata de Societatea Biblica) citatul apare mult diluat (‘Vei fi blestemat in cetate si vei fi blestemat pe camp.’)

Aceasta este o minciuna !

Dumnezeul spatiilor infinite nu a spus niciodata unor salbatici sa macelareasca oameni invinsi astfel incat ‘sa nu scape nimic din ceea ce este in viata.’ Este o simpla minciuna a salbaticilor pentru a-si justifica jafurile si omorurile contra vecinilor lor. Biblia nu este ‘cuvantul Domnului’. In Biblie in Iosua 10: 12, 13 se zice: ‘Atunci Iosua a vorbit Domnului in ziua in care a dat Domnul pe Amoriti copiilor lui Israel si spuse in fata lui Israel: ‘Soare, opreste-te deasupra Gideonului; si tu luna peste valea Ajalonului.’ (13) si soarele se opri, si luna statu pe loc pana ce oamenii se razbunara inpotriva dusmanilor.’ (n.t. – in varianta mea Iosua 10:12, 13 doar numele apar intr-o forma particulara: ‘Atunci Iosua a vorbit Domnului in ziua in care a dat Domnul pe Amoriti in mainile copiilor lui Israel si a zis in fata lui Israel: ‘soare, opreste-te deasupra Gabaonului; si tu, luna asupra vaii Aialonului !’ (13) si soarele s-a oprit, si luna si-a intrerupt mersul, pana ce poporul s-a razbunat pe vrajmasii lui.’)

Asta este o minciuna !

Dumnezeul Universului infinit nu a oprit niciodata soarele (adica vrea sa zica ca a oprit Pamantul sa se invarta) astfel incat o adunatura de salbatici sa poata avea timp sa macelareasca pe indelete o alta adunatura de salbatici.

Este o minciuna !

In Biblie in 1 Smauel 6:19 (Cartea intai a lui Samuel 6:19) scrie: Si El ii lovi pe oamenii din Bethsemesh pentru ca s-au uitat in chivotul Domnului, lovi din oameni 50 de mii saptezeci de oameni: si oamenii au plans ca Domnu’ ii lovise pe mare parte din oameni cu mare macel’. (n.t. – in varianta mea: ‘Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes cand s-au uitat in chivotul Domnului; a lovit cincizeci de mii saptezeci de oameni din popor. Si poporul a plans, pentru ca Domnul ii lovise cu o mare urgie.’)

Aceasta este o minciuna !

Dumnezeul Universului nesfarsit nu ar macelarii oamenii dintr-un trib de salbatici doar pentru ca au tras cu ochiul la nimicurile superstitiei unui alt trib de salbatici….

Putem continua sa citam astfel de minciuni primitive din Biblie pana ametim, toate dovedind insa un singur lucru: Biblia nu este ‘cuvantul lui Dumnezeu’.

Tot ce va cer este sa cititi Biblia. Cititi-o cu o minte deschisa si veti fi socati ca ati putut sa credeti vreodata pentru un moment ca Biblia este ‘cuvantul lui Dumnezeu’. Chiar pana si unii crediniosi au vazut ‘veninul’ care se afla in Vechiul Testament. Stiu ca ei au jurat sa nu gandeasca cand citesc Biblia, sa nu rationeze, ci numai sa creada. Insa cativa dintre ei totusi, au facut un mic pas, de a se abate de la Vechiul Testament. Ei n-or sa recunoasca vreodata deschis, insa unii credinciosi crestini si-ar fi dorit ca Vechiul Testament sa nu fi fost vreodata scris. Se simt rusinati de vechiul Dumnezeu – si de macelul fara sens !

Il poti vedea acolo, in genunchi, ochii bine inchisi, mainile impreunate, capul plecat si creierul scos din priza. Insa in valtoarea scenelor inspaimantatoare din care sangele nevinovatilor tasneste valuri iar tipatele femeilor macelarite si al copiilor violati barbar, rasuna strident si sumbru, ceva se strecoara in mintea lui. Evolutia si moralitatea naturala au construit un circuit de siguranta in creierul lui, care impotriva propriei lui vointe, l-a facut sa isi foloseasca pentru un moment ratiunea si logica.

Cumva au realizat ca e ceva in neregula cu Vechiul Testament ! Nu pre stiau ei bine ce este in neregula, insa se parea ca este ceva acolo care nu este tocmai corect. Si astfel au evoluat. Au evoluat impotriva lor insisi – si au creat un nou Dumnezeu: Isus ! Amin, inca mai este o speranta pentru omenire !

Ajungem acum deci la Noul Testament si desi Noul Testament il citeaza pe Isus spunand in Matei 5: 17, 18: ‘Sa nu va ganditi cumva ca am venit sa distrug Legea cea veche sau profetii: N-am venit sa distrug, ci sa implinesc. (18) Ca adevarat este ce va spun, pana cand cerul si pamantul nu vor trece, nu va trece in nici un fel nici o bucatica din Lege pana ce nu s-a implinit totul’, Noul Testament este incercarea filosofului credincios sa creeze o noua idee de Dumnezeu pentru a scapa de sangerosul si funestul Dumnezeu tiranic din Vechiul Testament.

Ce fel de Dumnezeu este acest nou Dumnezeu? Stim ca Evanghelia cea mai veche din Noul Testament a fost scrisa dupa anul 78 AD, iar celelalte Evanghelii sunt chiar mai recente. Astfel stim ca citatele din noul Dumnezeu, Isus, au fost doar povesti orale pentru cel putin o generatie, iar in cele mai multe cazuri pentru mai multe.

Haideti sa vedem ‘ce se spune’ ca a spus Dumnezeu, potrivit Noului Testament.

Isus se afirma c-ar fi spus (Luca 14:26): ‘Daca vreun om vine la mine si nu uraste pe tatal lui, pe mama lui, pe sotia lui si pe ai sai copii, si pe fratii lui, si pe surorile lui, da, si propria lui viata, nu-mi poate fi ucenic.’

Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !

Se afirma ca Isus ar fi spus (Matei 10: 34, 35, 36, 37): ‘Sa nu va-nchipuiti ca am venit sa aduc pacea pe pamant: Am venit nu ca sa aduc pacea, ci sabia. (35) Pentru ca am venit sa aduc dihonia intre om si tatal lui, intre fata si mama ei si intre nora si soacra. (36) Si dusmanii omului se vor gasi printre ai sai, din propria lui casa. (37) Cel ce-si iubeste mama sau tatal sau, atunci nu este demn de mine: si cel ce-si iubeste fiu sau fiica mai mult decat pe mine, atunci acela nu e demn de mine.’

Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !

Cum putem sa regasim vreodata pacea cu astfel de dumnezei bantuind mintile oamenilor? Se afirma ca Isus ar fi spus (Matei 19: 29 si Marcu 10: 29): ‘Si oricine a lasat case, frati sau surori; sau tati or mame, sau sotii, sau copii, sau pamanturi de dragul numelui meu va primi insutit si va mosteni viata vesnica.’

Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !

Se afirma ca Isus ar fi spus (Marcu 9: 43, 44, 45, 46, 47, 48): ‘Si daca mana ta te supara (n.t. – in varianta mea peste tot unde in varianta lui Fields apare ‘supara’ la mine apare ‘te face sa cazi in pacat’), tai-o: este mai bine ptr. tine sa intri in viata vesnica olog, decat sa te duci cu doua maini in iad, in focul care nu se stinge. (44) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge. (45) Si daca piciorul tau te supara, taie-l; este mai bine sa intri in viata vesnica schiopatand, decat sa fi aruncat in iad intreg, in focul care nu se va stinge niciodata. (46) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge. (47) Si daca ochiul tau te supara, scoate-l ; este mai bine ptr. tine ca sa intri in Imparatia lui Dumnezeu cu-n singur ochi, decat sa fi aruncat avand doi ochi in focul iadului: (48) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.’ Acestea nu sunt cuvintele Domnului; sunt cuvintele bolii mintale, ale dementei !

Se afirma ca Isus ar fi spus (Luca 12: 5): „Dar am sa va previn de cine trebuie sa va fie frica: Temeti-va de El, care dupa ce a ucis are puterea sa arunce in Iad; Va spun voua, temeti-va de El!”

Crestinismul se bazeaza pe frica si se perpetueaza prin frica. Acesta nu ar fi felul cum ar proceda un Dumnezeu adevarat, Dumnezeul necuprinsului Univers.

In Noul Testament, ca si in Vechiul Testament, putem sa gasim si sa citam spuse ale noului Dumnezeu pline de cruzime, absurde, care nu seamana cu ce ne asteptam ca ar zice un Dumnezeu adevarat. Spuse care noi stim ca sunt ale oamenilor, ale unor oameni cruzi, josnici, fara inima si tembeli. Cuvinte de ura si razbunare. Cuvinte care sa inspaimante si sa oprime. Acestea sunt cuvinte care sa dea putere preotului, bisericii si religiei.

Sunt cuvinte care sa distruga ratiunea si sa transforme mintea umana intr-un sclav.

Noi stim ca mitul lui Isus din Noul Testament a fost preluat din povestea celui care a infiintat cultul lui Eseene. Creatorul Eseeneismului a murit prin 88 î.e.n. si tot ce Isus „din Nazaret” se spune ca ar fi spus si facut, a fost scris aproape o suta de ani inainte de data cand se spune ca s-ar fi nascut Isus „din Nazaret”.

Din cultul eseenian al vechii religii ebraice, a aparut un nou Dumnezeu, un nou mit, o noua religie si un „Nou Testament”. Insa munca pozitiva a filozofului religios care a creat Dumnezeul din Noul Testament, a fost deformata si corupta de religia organizata. Mitul lui Isus din Noul Testament, nu mai seamana cu acel conducator bun si amabil al adeptilor lui Eseene, care a trait, a suferit si a murit cu putin inainte de 2000 de ani in urma.

In Noul Testament gasim un Dumnezeu care s-a dezvoltat in perioada primelor secole ale existentei religiei crestine. Crestinismul s-a dezvoltat prin ura religioasa. Cei slabi era numiti eretici si invataturile lor erau suprimate in cel mai brutal mod, astfel crestinismul care a supravietuit, este ortodoxia (n.t. – aici cu sens de fundamentalism religios) celui puternic si crud.

Fundamentalismul religios l-a distrus pe blajin si a umplut in schimb Crestinismul cu ura, foc si manie.

Mireanul crestin si predicatorii de duzina de la TV, care au atat de mare influenta si care atrag prin retorica emotionala, astazi nu realizeaza decaderea si deteriorarea care s-a produs in Crestinism in perioada formarii sale. Pozitivul din povestea originala a fost marginalizat, iar urâtul si raul i-a luat locul. Ideea de CHIN ETERN ca si ideea de iertare usuratica a pacatelor, a aparut si s-a pietrificat in dogma si doctrina. In Noul Testament a aparut un Dumnezeu, mult mai rau decat cel din Vechiul Testament. Tot atat de rau pe cat este mai rea TORTURA ETERNA decat somnul vesnic, tot atat de rau pe cat este mai rau sa arzi PE VECIE, decat pur si simplu sa dispari! In contrast cu Dumnezeul din Vechiul Testament, Dumnezeu din Noul Testament nu se multumeste cand victimele sale zac moarte la pamant: „Fiul lui Dumnezeu” nu numai ca a continuat traditia familiei, dar a depasit cele mai salbatice asteptari ale Tatalui… Daca suntem asa de cruzi sa credem Biblia, trebuie sa credem ca Dumnezeul Noului Testament PEDEPSESTE PE CEL MORT IN MOARTE! Acest Dumnezeu a gasit o metoda sa-i tortureze chiar si pe acei care au platit cu viata, supremul pret pe care o fiinta il poate plati. Dumnezeul Noului Testament si-a instalat camera de tortura acolo de unde nu poti sa scapi de ea, acolo unde moartea nu poate fi binevenita eliberare… „Chinul etern”, „arderea pe vecie”, aceasta ingrozitoare credinta, acesta haina nedreptate infaptuita continuu si etern, a devenit inima si baza religiei crestine. Oamenii nu cred gândind, nu cred dintr-o dorinta de bunatate sau piosenie, ci datorita fricii – o frica in starea cea mai pura, o frica devastatoare, o frica care „amorteste” creierul. Ei cred pentru ca le este frica sa gândeasca, le e frica sa-si puna intrebari. Ei isi tin mintea blocata la nivelul infantilitatii, cu frica de a deveni un barbat adult sau o femeie adulta. Ei cred pur si simplu pentru ca le este frica sa nu creada!

Cei care cred in Iad nu pot cunoste niciodata adevarul, pentru ca sunt orbiti de frica. Ideea de iad a fost creata pentru a institui o dictatura in materie de credinta, iar cei care cred in ea, traisesc sub o tiranie cu mult mai mare decat orice ar putea crea vreodata un tiran in viata reala. Ei cred ca sunt tot timpul sub ochiul ager al tiranului! Ei cred ca orice cuvant este inregistrat, ca orice actiune personala este notata, chiar si cele mai intime ganduri ale lor fiind cunoscute si judecate de catre crudul stapan al eternei si nemiloasei pedepse. La astfel de credinciosi, fiece act si gând, sunt rezultatul direct al fricii. Ei sunt realmente de compatimit!

Aceasta dogma a Infernului a distrus insesi bazele moralei. Forta primara a moralei sta in sentimentul de empatie; in a simti suferinta altora si a-ti pasa! Dogma Infernului a distrus acest fundament pe care se aseaza morala. Ne cere sa credem ca o mama ar putea sa stea voioasa si senina in ceruri si sa se uite la fiul ei neascultator sau la fiica sa neascultatoare, arzand si suferind in Iad PENTRU VECIE. Detest o credinta care poate face oamenii asa de lipsiti de mila!

N-as putea fi nicicand un crestin! N-as putea fi nicicand fericit intr-un Rai, stiind ca exista oameni suferind PE VECIE in Iad.

Resping ideea ca exista Iad!

Resping ideea ca exista un Dumnezeu razbunator!

Nutresc o mare simpatie pentru oameni, pentru durerile lor, pentru suferintele lor, pentru simtirile, ratacirile si sperantele lor. Si neg ca o carte care spune minciuna ca exista o nedreptate atat de mare si nesfarsita ca Iadul, ar putea fi „cuvântul lui Dumnezeu”!

Pe la inceputul acestui secol, au fost facute si publicate mai mult de o suta de studii care puneau sub semnul intrebarii istoricitatea lui Isus. A fost Isus un personaj istoric real, sau a fost un mit? Una din cele mai faimoase carti pe aceasta tema a fost „In cautarea personajului istoric Isus” a lui Albert Schweitzer. Cartea a fost publicata pentru prima oara in 1906. In paginile ei, Schweitzer conchidea: „Isus din Nazaret care si-a oferit serviciile ca Mesia, care a propavaduit etica „Imparatiei lui Dumnezeu”, care a infiintat „Imparatia Cerului pe pamant” si care a murit ca sa dea finala consacrare operei sale, nu a existat in fapt niciodata.” (pag. 398)

Istoria si stiinta ne spun ca Isus nu a fost un dumnezeu ci un mit; un Isus din Nazaret nu a trait in timpul in care se spune ca Isus ar fi trait si nimeni in timpul acela nu a facut lucrurile care se spune ca au fost facute de Isus. Stim astazi unde isi are originea mitul lui Isus si cum s-a nascut. Descoperirea adevarului despre Noul Testament este unul dintre miracolele cele mai mari ale lumii moderne. Este ca si cum ar exista intr-adevar un Dumnezeu si acest Dumnezeu si-ar fi zis: „Ajunge cu acest mit care a produs atat de multa ura si necaz, atat de mult razboi si persecutie, atat de multa tortura si suferinta! Ii voi pune capat inainte sa distruga intregul Pamant.”

Care sunt aceste „miracole” care au revelat adevarul despre originile mitului lui Isus, al Crestinismului si al Noului Testament ? In decembrie 1945, in Egiptul superior au fost descoperite un grup de 52 de suluri gnostice care datau din jurul anului 148 AD. Aceste prime suluri ne dau informatii despre lupta intre diferitele doctrine si incertitudinea din jurul Crestinismului timpuriu. In 1947, a avut loc o a doua descoperire incredibila. In Qumran. Pe litoralul Marii Moarte, la aproximativ 24 km de Ierusalim au fost descoperite un alt important numar de suluri stravechi. Aceste suluri sunt cunoscute ca „Sulurile de la Marea Moarta”. Impresia lasata publicului a fost ca acolo au fost descoperite doar cateva suluri, doar cele descoperite in prima grota. Insa realitatea este ca au fost descoperite sute de suluri, acestea fiind mai vechi cu aproximativ o mie de ani decat orice alta copie cunoscuta a Bibliei, ele continand toate cartile Vechiului Testament mai putin Estera. Mai sunt deasemenea alte suluri care au fost scrise cu o suta de ani mai inainte de perioada in care se spune ca ar fi trait Isus din Nazaret; ele contin „Predica de pe Munte” si alte farame de bunatate si intelepciune atribuite lui Isus. Ele nu contin insa nici una din zicerile haine ale lui Isus: Acestea au fost adaugate mai tarziu…. Aceste vechi suluri pur si simplu distrug orice credibilitate a bazei istorice a Crestinismului, dovedind ca Noul Testament isi are originea in scrierile istorice, „neinspirate”, ale oamenilor. Aceste suluri nu au fost prezentate in mod onest publicului. Este straniu ca ceea ce Dumnezeu cauta asa asiduu sa aduca la suprafata, „oamenii Domnului” sunt atat de hotarati sa ascunda! Religia este o afacere de anvergura, care „invârte” miliarde de dolari, iar cei care detin pozitii de profit si prestigiu in acest business, nu vor permite ca un biet adevar sa devina o amenintare pentru religie.

Cum credeti ca ar fi Dumnezeu daca ar fi sa existe intr-adevar un Dumnezeu? Dumnezeu ar fi drept, ingaduitor, bun, de nadejdie, inteligent si intelept. Pe scurt, Dumnezeu ar fi toate acele lucruri care Dumnezeul Bibliei crestine nu este! Un Dumnezeu adevarat ar fi mai bun decat cel mai bun dintre noi, nu mai rau decat cel mai rau dintre noi! Daca era Dumnezeu, nu ar fi razboi, nu ar fi rautate, nu s-ar muri de foame, nu ar exista suprapopulare, poluare, mizerie, religie, napasta si boala; nu ar fi dogme, doctrine si crezuri! Nu ar fi nevoie sa se creada prostii si nu ar exista frica de a-ti folosi judecata. Chiar stiinta, filosofia si ratiunea ar fi respectabile, daca ar exista un Dumnezeu. Pe cinstite acum! Cine s-ar inchina la un Dumnezeu ca Dumnezeul Bibliei!?? Nu o persoana care gandeste!

Cu siguranta nu o persoana blânda si draguta, nu o persoana dreapta sau iubitoare. Trebuie sa fie o persoana infricosata. O persoana atat de inspaimantata incat nu gândeste si care pur si simplu se prabusesete si se târaste in fata unui tiran. Numai un las s-ar putea inchina orbeste tiranului ucigas, sângeros si razbunator pe care Biblia ni-l descrie ca fiind „Dumnezeu”. Eu NU ma voi inchina unui astfel de Dumnezeu!

Nu pot crede si nu voi crede intr-un astfel de Dumnezeu. Este o minciuna. Este o blasfemie si o murdarire impotriva insasi ideii de Dumnezeu. Biblia nu este „cuvantul lui Dumnezeu”.

Cu un Dumnezeu ca cel al Bibliei, nici nu mai avem nevoie de un Diavol… Cand studiem Bblia trebuie sa ne punem serios intrebarea daca nu am fost cumva indrumati gresit in mod intentionat si facuti sa ne inchinam elementelor negative in locul celor pozitive… Trebuie sa ne punem serios intrebarea daca „credinta” nu este cumva partea negativa, iar „indoiala” cea pozitiva a religiei. In definitiv intotdeauna cei care au muscat adânc din „fructul cunoasterii binelui si raului” – exact fructul pe care Biblia ni-l interzice! – au fost cei mai drepti, cei mai blânzi, cei mai morali si cei mai respectabili.

Sa fi avansat lumea asa de mult oare, incat ceea ce parea bun pe timpul celor care au scris Biblia, este considerat rau astazi? Haideti sa ne gandim la asta! Daca Biblia nu este cuvantul lui Dumnezeu si evident nu este, atunci haideti sa ne gandim cine a scris Biblia si mai ales de ce. Daca Biblia nu este cuvantul lui Dumnezeu, si evident nu este, atunci haideti sa ne gandim cine a scris Biblia si mai ales de ce.

Biblia a fost scrisa de preoti primitvi, insa acei preoti primitivi erau invatatii vremii lor. Ei erau gânditorii si datatorii de legi. Autoritatea lor izvora din pretentia ca vorbeau in numele Domnului. Omul primitiv era usor de prostit si adesea preotul din vechime se prostea pe el insusi, exact asa cum anumiti preoti sinceri se inseala astazi la rândul lor pe ei insisi. Preotii care au scris Biblia s-au straduit din toate puterile si au incercat sa produca ceea ce s-a vrut „ultimul racnet” in materie de cunoastere si morala pentru timpul lor. Aceasta carte care este Biblia, a reprezentat atunci esenta celor mai bune cunostinte, celor mai inalte criterii morale si celor mai avansate interpretari ale lumii. Era cat de sus au putut ei ajunge atunci cu gândirea. Si au crezut ca era atat de sus, incat niciodata vreo minte nu s-ar putea duce mai sus de atât. Astfel au facut cât au putut ei mai bine si au numit aceasta „cuvantul lui Dumnezeu”. Acest „ultim racnet” al acelui timp, este insa mai jos de genunchiul broastei pentru omul modern…. Omenirea a avansat in decursul miilor de ani care au trecut de când a fost scrisa Biblia, iar nivelul nostru de cunoastere si inaltele noastre principii morale de astazi, ne spun ca acest ultim racnet, Biblia adica, nu este cuvantul lui Dumnezeu. Astazi avem o nevoie disperata de a gasi un nou Dumnezeu – un Dumnezeu care sa nu fie o insulta la adresa inteligentei noastre – un Dumnezeu care sa fie atât de mare cat nesfarsitul cosmos. Un Dumnezeu drept care sa nu aiba galaxii „alese” si forme „preferate” de viata: o forma de viata care sa-i fie spus sa macelareasca alte forme de viata. Avem nevoie disperata de un Dumnezeu care sa ne porunceasca sa gândim in loc de a crede si a ne inchina. Avem nevoie de un Dumnezeu care sa ne civilizeze, nu de unul care sa ne faca salbatici. Insa nu trebuie sa fim atat de absurzi si naivi, ca vechii preoti ce au scris Biblia. Nu trebuie iar sa dam din noi tot ce poate fi mai bun si avansat astazi, sa cream o alta „Biblie” si sa spunem apoi „crede !” Cat de curand s-ar intampla din nou ca generatiile viitoare sa priveasca ca animalice cele mai inalte standarde morale ale noastre, ca si copilaresti cele mai inalte culmi intelectuale actuale, iar viziunea noastra despre lume ca fiind primitiva? Cat de curand se vor gasi copii copiilor nostrii, impartiti din nou, cu viitori preoti fundamentalisti insistand ca acesta carte a noastra este „cuvantul Domnului”, iar cativa eretici ai viitorului spunand: „Este doar delirul prostiei”. Nu trebuie sa tinem pe loc viitoarele generatii blocate la nivelul nostru! Haideti sa ne ridicam pe vârful picioareleor si sa facem un semn, dar lânga acest semn sa scriem: „Pune-ti intebari si creste!” Astazi, cunostintele noastre cele mai avansate NU sunt „cuvantul Domnului”, iar cea mai inalta intelepciune a oamenilor care au trait si gândit acum mii de ani, NU este „cuvantul lui Dumnezeu”. Exista un singur lucru pe care intotdeauna intelepti si eretici deopotriva l-au stiut, pe care filosofi si oameni de stiinta il stiu de generatii, un lucru pe care chiar teologii il stiu astazi, un lucru care elibereaza mintea omului si alunga frica. A venit timpul ca victimele insele sa afle acest lucru: Biblia nu este „cuvantul lui Dumnezeu”!

ZIUA II – PARTEA II
Pentru mii de ani, Crestinismul si Biblia au esuat in a aduce pacea si armonia in lume. De fapt, Biblia a fost responsabila de unele din cele mai diabolice masacre si persecutii cunoscute in istorie. Astazi aceste fapte istorice sunt scoase din cartile noastre de istorie. Omenirea sta astazi intre trecut si viitor, asa cum nicicând n-a stat pana acum. Cu totii stim ca exista de asemenea posibilitatea, ca omenirea sa nici nu aiba un viitor; ca ne-am putea autodistruge. Daca este sa supravietuim acestei ere atomice, va trebui sa gasim un nou mod de a gândi, astazi nu mai putem crede orbeste si urâ pe cei ce cred in mod diferit de noi. In schimb, trebuie sa gasim noi metode pentru a uni omenirea, noi metode de a indeparta limite si bariere inutile. Trebuie sa gasim solutii pentru a indeparta cauza urii. O mare parte din ura si necazul pe care il vedem astazi in lume, se bazeaza pe iluzia ca Biblia este „cuvantul lui Dumnezeu”.

Nicand nu a existat o sursa mai mare de ura ca supozitia ca „Noi infaptuim vrerea Domnului”, ca noi avem „Adevaratul Cuvant al lui Dumnezeu” care ne conduce si ca menirea noastra este aceea de a distruge ceva „centre ale raului” prin lume. De-a lungul istoriei, aceasta iluzie a fost responsabila de cele mai groaznice razboaie si atrocitati.

Aceasta iluzie poate distruge lumea! Nu exista azi un conflict in lume, care sa nu isi aiba radacina in diferenta de opinii religioase; evreii, crestinii si musulmanii, se macelaresc intre ei in Liban, catolici si protestanti se ucid intre ei in Irlanda. Si oare cât din ura noastra pentru Rusia si comunism, nu izvoraste din faptul ca ei au ales sa institue Ateismul.

Cand citim ca teroristi musulmani vor sa bage un camion ticsit cu exploziv intr-o cladire si ca vor muri ei insisi astfel, in al lor „razboi sfant”, suntem capabili sa recunoastem asta ca o forma de nebunie.

Cand insa auzim un crestin fundamentalist predicand „Nici o coexistenta cu comunismul fara Dumnezeu!”, ar trebui sa stim, ca asta este tot atat de nebunesc in epoca noastra atomica.

Cand citim ca un influent lider crestin a reafirmat dogma medievala ca controlul nasterilor si contraceptivele sunt imorale si impotriva Bibliei, va trebui sa ne dam seama de asemenea ca aceasta este curata boala mintala in a noastra lume supra-populata. Astfel de invataturi tin de trecut, un trecut plin de ura, razboi si persecutii; un trecut plin de credinta oarba si iluzii religioase. Astazi jucam o carte pentru totdeauna.

Astazi trebuie sa gasim un nou mod de a gândi, o noua abordare a problemelor noastre. Nu mai putem sa ne bagam capetele in nisipurile superstitiei si sperantei desarte ca „Dumnezeu” ne va proteja; aceasta speranta a esuat mult prea des. Acei care studiaza istoria stiu asta.

Acei care au stiut ca Biblia nu este „cuvantul lui Dumnezeu”, au adus Renasterea si au salvat omenirea de intunericul Evului Mediu.

Acei care au stiut ca Biblia nu este „cuvantul lui Dumnezeu”, au avut intelepciunea sa faca din America o natiune libera.

Acei care au stiut ca Biblia nu este „cuvantul lui Dumnezeu”, ne-au dat fiece mare progres in stiinta si filosofie.

Si aceei care stiu ca Biblia nu este „cuvantul lui Dumnezeu”, sunt singurii care pot conduce omenirea la pace si ii pot asigura acesteia supravietuirea.

Biblia, ca si toate celelalte „carti sfinte” sunt ale trecutului. Daca omenirea nu reuseste sa depasasca aceste relicve barbare care ne despart si produc atâta ura, nu putem spera sa avem un viitor. Nu putem spera sa supravietuim nici macar o alta generatie. Daca omenirea spravietuieste, generatiile viitoare vor cunoaste aceste timpuri ca „evul propagandei”, timpul urii motivata de intoleranta pentru opinia aproapelui. Generatiile viitoare se vor mira cum in ciuda tehnologiei moderne si a abundentei masive de cunostinte stiintifice, am putut totusi ramane inradacinati in legende primitive ale vremurilor de mult apuse; se vor mira cum n-am putut vedea raul si pericolul inchinarii la un faliment istoric. Daca omenirea supravietuieste acestui ev religios, generatiile viitoare se vor uita la instrumentele noastre de razboi si se vor indoi de faptul ca am fost sanatosi mintali, exact asa cum noi ne uitam la instrumentele de tortura ale trecutului ev religios si ne indoim de sanatatea mintala a celor care le-au produs si folosit.

Deja iluzia ca Biblia este „cuvantul lui Dumnezeu” a corupt in mod periculos ratiunea de a fi a Americii in lume. Superabundentza de propaganda religioasa din America zilelor noastre, ne-ar putea face sa credem ca principalul scop al acestei natiuni este pastrarea si expansiunea religiei crestine. Insa aceasta nu este adevarat. Natiunea noastra nu este si nu trebuie sa devina câmpul de lupta al religiei crestine. Lupta noastra in lume este pentru apararea libertatii. Sa ne-o pastram pe-a noastra si in masura posibilului, sa-i ajutam pe altii sa si-o obtina sau sa si-o pastreze pe a lor.

Aceasta natiune nu combate „Ateismul cel fara Dumnezeu” si nici „Comunismul Ateu” si nici un alt grup sau natiune careia i-au fost aplicate etichete de ura crestina. Noi ca natiune, ne opunem comunismului pentru ca si Comunismul, ca si Crestinsmul, este o forta ideologica care distruge drepturile omului si libertatea. De fapt nu este treaba noastra daca o alta natiune sau un alt individ, crede sau nu in Dumnezeu. Singura noastra gija este ca fiecare individ trebuie sa aiba libertatea sa decida in ce crede. Si ca acesti indivizi sa aiba dreptul sa isi exprime, sa-si publice si sa-si urmeze aceasta credinta a lor in prefecta siguranta. Pe scurt, singurele noastre interese in lume sunt exact acele idealuri pe care a fost caldita aceasta mare natiune a noastra. Aceasta afirmatie nu este in nici un fel o concesie facuta comunismului, este doar o afirmare a hotararii noastre de a fi si de a ramâne o natiune libera, un popor liber. Acei care au gustat adevarata libertate, nu pot in veci sa se intoarca la sclavia mentala a unei credinte opresive. Este pe de-a intregul corect sa spui: „Mai bine mort decat crestin sau comunist!”

Cand George Washington a fost presedinte in 1796, a incheiat un tratat de pace si prietenie cu Tripoli. Acest tratat zice: „Intrucat guvernul Statelor Unite nu este nicicum bazat pe religia crestina nu are nici un caracter de ostilitate impotriva legilor, religiei sau serenitatii musulmanilor…. nici un motiv decurgând din diferente de opinii religioase nu va trebui sa afecteze sau sa intrerupa armonia existenta intre aceste doua tari.” Acest tratat care a capatat caracter de lege odata cu semnatura presedintelui John Adams, dovedeste ca Parintii Natiunii au recunoscut religia ca fiind sursa urii si a razboiului. Dovedeste deasemenea, ca Statele Unite n-au fost, nu sunt si nu trebuie sa devina o natiune crestina. De ce n-am putea scrie si noi oare astazi, un tratat care sa aiba marea intelepciune de care a dat dovada tratatul cu Tripoli? De ce n-am putea spune Rusiei: „Intrucat guvernul Statelor Unite nu este nicicum bazat pe religia crestina si nu are nici un caracter de ostilitate impotriva legilor, religiei sau serenitatii ateilor…. nici un motiv decurgand din diferente de opinii religioase nu va trebui sa afecteze sau sa intrerupa armonia existenta intre aceste doua tari.” Astazi, un astfel de tratat ar indeparta principala sursa de ura si am putea continua cu efortul de a ne intelege reciproc si sa aducem o speranta de pace si supravietuire. Cel mai mare obstacol in calea pacii si supravietuirii este prosteasca, irationala iluzie, ca Biblia este „cuvantul lui Dumnezeu”. Daca este sa ne salvam copii si lumea, trebuie sa acceptam faptul ca Biblia nu este „cuvantul lui Dumnezeu”.

5 responses to “Este Biblia cuvântul Domnului? – de Emmet F. Fields

  1. „ZEITGEIST, Part 1” Debunked? NOT!

  2. Mi-a placut la nebunie acest doc. !

    Cum as putea sa intru in posesia altor scrieri ….?!?

    Mentzionez ca sunt ATEU de la varsta de 12 ani…

    Va rog dati-mi un raspuns pe mail : tellystorma@yahoo.com

    Va multumesc !

  3. Felicitari ! Touche !

  4. gabicatalan

    Deoarece adresa blogului meu gcatalan.blogspot.com apare legata de acest site si provoaca mari confuzii, eu nefiind nici ateu, nici agnostic, nici evolutionist, ci crestin catolic, va rog sa luati masuri pt. a disparea aceasta conexiune total gresita si mincinoasa. Mersi.

  5. * Articolul trebuie comentat cu inteligenta si fara patima si nu prea văd comentarii. Am sa incerc sa fac câteva comentarii, fără a ieşi din limitele bunului simt. Vârsta mea impune o apropiere de cele sfinte dar pasiunea pentru a înţelege poporul evreu m-a condus spre Biblie, pe care am citit-o. Mulţi se laudă că au citit Biblia iar eu mă îndoiesc că au făcut-o. Cele relatate de autor sunt evidente dar trebuie să ai ceva capacitate pentru a şi înţelege. Autorul îşi prezintă concluziile fără prea multă patimă dar cu fermitate. Ceea ce nu remarcăm este caracterul general al religiilor de a produce teama, frica. Nu este o născocire doar a creştinismului. Dacă veţi citi istoria Egiptului Antic veti găsi şi prima încercare de monoteism a faraonului Akenaton. Acesta dezgustat de opulenţa şi aroganţa clerului superior, fondează o religie monoteistă în care zeul unic era Aton – Soarele. După moartea sa preoţii vechii religii dar şi mulţimile revin la religia de dinainte. Atenţie mare; nu confundaţi clerul superior cu cel nemijlocit a cărei influenţă pozitivă a fost imensă.
    Studiind, nu citind, Biblia am fost revoltat şi am afirmat că acesta nu poate fi Dumnezeul meu. Între timp am revenit la formulare. Când aproape toate cele şase miliarde de oameni adoră un zeu primordial, creator care poate fi numit Iahve, Brahma, Alah sau Dumnezeu putând întruchipa acelaşi entitate, una unică, de ce să nu acceptăm existenţa unui zeu unic, arbitru şi nu răzbunător. A-l nega pur şi simplu nu faci altceva decât să creezi extremişti. Deci putem considera existenţa unui zeu unic, creator al universului, cu rol de arbitru şi care nu are nici o contribuţie la cărţile considerate „sfinte”. Încercând să-i iei credinciosului zeul său preferat nu poţi face decât victime. Să citiţi Coranul dar si urmările islamismului şi atunci vă ve/ţi cruci ca şi de crimele inchiziţiei ca şi al confruntării dintre catolici şi protestanţi. Tema este vastă şi foarte sensibilă de aceea trebuie abordată cu prudenţă şi înţelepciune. Cel care se infatua că „este ateu de la 12 ani” nu poate fi un partener de dialog. Am găsit o confruntare primitivă între adepţii pro şi contra. Extremele trebuie evitate dacă voim să transmitem un mesaj acceptabil.
    Soluţii pentru viitor sunt; În primul rând articolul intitulat „Stop îndoctrinării religioase”. Asta da! Dar fiţi atenţi cum este îndoctrinat copilul musulman. Am propus deja ca soluţie, introducerea în şcoli a „istoriei religiilor” care trebuie să cuprindă noţiuni generale în care copilul, tânărul să înţeleagă că religia sa este una din alte multe, şi că fiecare are partea sa de adevăr. Abia atunci tânărul v-a fi protejat pentru a nu mai deveni fundamentalist. Si inca ceva: Cand Buch a amintit de cruciade lumea islamica a sarit ca arsa ca si mare parte din jurnalistii occidentali. Toti acestia uita ca „Jihadul” a fost conceptul calauzitor al musulmanilor de-a lungul anilor, inlocuind cultura, limba, religia a numeroase tari si macelarind lumea sub acelasi concept. Nu trebuie sa fim timizi cand dorim sa prezentam niste adevaruri indiferent daca cad bine sau nu la una dintre parti. Dacă cineva mai doreşte continuarea pe această temă aş fi bucuros cu condiţia de a respecta opiniile celorlalţi şi de nu deveni vulgar şi agresiv. Steep Pitch

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s