Lumea Arabă

Acest document este vechi si neactualizat. Abordarea unor subiecte expirate azi trebuie deci inteleasa. Aici se regaseste abordat subiectul raportului ONU pentru Lumea Arabă.

Panait Istrati, 1930 – Guy Millere, 2003

Pentru cei interesati de Franta si politica sa mai interna sau mai putin interna, un articol, nu neaparat recent (sfarsitul anului trecut), aparut in Le Figaro; e vorba de lupta atat de stransa intre stanga si dreapta care s-a dat si se da acolo de 50 de ani, de fapt dintotdeauna. E vorba de constientizarea faptului ca stanga a pierdut toate ostilitatile si ca a facut-o pe mana ei datorita politicilor pe care le-a promovat, insa si datorita schimbarilor la nivel geopolitic din ultimii ani (caderea comunismului, esecul social-democratiei scandinave, esecul (partial) al ei la ea acasa de a reforma statul si economia pentru a se adapta prezentului dar mai ale viitorului apropiat si atat de previzibil (regimul de pensii si influenta sindicatelor).

Se vorbeste despre islamism si politica traditional-tradatoare a stangii franceze in ceea ce priveste acest pericol extern dar si intern, din pacate, asa cum ticalosii au facut atatia ani si cu celalt pericol, comunismul.

Citind articolul, la evocarea acestei realitati de catre autor, gandul m-a dus imediat la romanul Panait Istrati si la soarta sa intelectuala compromisa de murdara stanga fraceza (H. Barbusse (revista „Monde” finantata de Uniunea Sovietica), Romain Rolland si P.C.F. (prin organul sau de presa L’Humanité)).

Atunci s-a vorbit de asasinat moral. Azi cred ca se poate afirma fara sa gresim prea mult ca fost si unul fizic, daca tinem cont de soarta si ultimii ani de viata ai scriitorului brailean.

Pentru cei care inca nu au facut-o recomand cartea sa ‘Vers l’autre flamme, confession pour vaincus’, in traducerea romaneasca ‘Spre alta flacara, Spovedanie pentru invinsi’, in cea engleza ‘The confession of a loser’ sau ‘Russia unveiled: 1927 – 1930’. In orice limba ati citi-o, nu e sigur o pierdere de timp . . . .

Articolul ataca de asemenea pozitia partinitoare a stangii franceze in problema Sadam-razboi in Golf. Azi, stanga extrema franceza (si europeana) ataca miseleste dar de maniera atat de clasica, a la Barbusse-PCF, tot ce este pro-american  si tot ce arata cu degetul spre pericolul arabo-musluman; etichetele si tehnicile sunt aceleasi, doar subiectii s-au mai schimbat: ieri era scriitorul roman de expresie franceza Panait Istrati, azi este scriitorul francez-sadea Guy Millere; tot inainte tovarasi!, ca pionierii . . . .

MRAP, treve de superficialités !
http://occidentalis.com/mrap.php#a3
Les nouveaux mollahs
Bruno José Lebeau – Le Figaro
http://www.mafhoum.com/press4/123P8.htm

Ganduri, poze, filmulete . . . .

„Ieri” crestinismul  facea maceluri pe banda; nu mult, vreo mie si juma’ de anisori, pana cand i-a luat secularismul iataganu’ din mana; azi e randul islamului se pare . . . .
Pentru ca dragi prieteni, azi uitandu-ne ce se intampla in jurul nostru, putem zice ca lumea a innebunit, sau ma rog, cel putin o parte a ei. Luati exemplul macelurilor din Nigeria cu ocazia concursului de frumusete: Oameni omorati barbar (bagati in cauciucuri uzate umplute cu benzina si dati prada focului de vii), case si biserici arse.
Mai acum un an, fanaticii islamului daramara zgarie-nori in New York.

Ce mai fac ei, in rest?

Pai, macelaresc cetateni nevinovati prin orasele Rusiei; omoara tineri australieni si neo-zeelandezi in discotecile sudului (Bali, Indonezia), asasineaza (decapiteaza) turisti in Mindanao (Filipine), mitraliaza parlamentari in Khashmir (India) si pun bombe in autobuze in XinJiang (China), cand nu-si detoneaza centurile cu trotil prin cafenelele Ierusalimului (Israel), etc.
Unii naivi – desigur! – dar tare galagiosi, tin sa ne explice ca e vorba de „LUPTA PENTRU LIBERTATE”: asadar musulmanii ceceni lupta pentru independenta si alungarea rusilor de pe ceea ce ceceni numesc „pamantul lor”. Si omoara civili pentru asta . . . .

Dar ce moldovenii nu au fost si nu sunt oprimati de rusi?

Dar ce rusii nu au omorat si oprimat letoni si lituanieni?

N-au ocupat ei oare zeci de tari ale Europei?

Vazura-ti voi moldoveni sau letoni punand bombe prin teatrele Moscovei? Nu prea cred . . . .

Ati vazut voi europeni cu ura asta oarba pentru rusi? Nicidecum!

Ne mai zic ‘galagiosii’ astia de care vorbeam mai inainte ca Sauditii si Arabii in general daramara World Trade Center-ul, pentru ca americanii ii oprima si le ocupa pamanturile.

Ha!

Dar ce, numai pe arabi ii „oprima” americanii?

Toata America Latina a fost si mai este inca „gubernie” a Statelor Unite, unde acestea fac ce vor muschii lor, cand vor muschii lor.

Dar e vreo tara pe lumea asta care sa nu se simta (pe drept, dar mai ales pe nedrept) „oprimata” de americani???

Si totusi nimeni in afara de arabi/muslumani nu fac maceluri de 3500 de persoane pe atentat . . . .

Cine sunt arabii?

Cine sunt musulmanii sa faca atata caz de situatia lor?

Rusia (si odata cu ea noi toti cei din fostul lagar comunist) am pierdut un mod de viata care azi stim ca nu era cel mai rau de pe planeta.

Rusia a pierdut un imperiu, a lasat adversarului jumatatea sa de lume. Era necesar sa se schimbe pentru a putea sa isi mentina puterea economica si politica in lume, si a inteles asta, trecand la un „regim de slabire” geo-politica.

Noi ceilalti din Europa de Est, am inteles de asemenea ca falimentul este faliment si gata, ca e timpul sa ne schimbam economic si politic.

Rusii nu a tabarat cu bombe nucleare peste americani cand pierdura ‘partida secolului’, desi au din plin de toate felurile, desi sunt saraci lipiti pamantului, desi muncesc mai mult si mai greu decat o fac arabii pe aceeasi saracie sau daca nu pe una mai crunta.

Nu s-au vazut rusi facand atentate prin orasele Americii sau Europei de Vest, si subliniez, au pierdut un imperiu mondial.

Ce au pierdut arabii/musulmanii?

Praful de pe toba, pentru ca nu au avut nimic (in ultimii 800 de ani). Dar ei fac atentate, sunt frustrati mititeii, si nedreptatiti . . . . cica trebuie sa-i intelegem si sa le acceptam turbarea, ca ii doare rau neneaca!
Sa o luam altfel daca nu va place asa: Negrii crestini si animisti din sudul Sudanului se lupta impotriva politicii de islamizare fortata si de deznationalizare de mai bine de 30 de ani; nimeni nu ii vede, nimeni nu se intereseaza de soarta lor, nimeni nu ii plange. Sunt facuti sclavi* si vanduti in lumea rurala a nordului arabofon, satele lor sunt efectiv „rase” cu tunul.

Va intreb deci, ati vazut negrii sudanezi legandu-si centura de trotil si explodandu-se prin autobuzele Khartoum-ului?

Sau mai bine, ati vazut voi negrii sudanezi luand ostatici avioane comerciale si bagandu-le in zgarie-norii Riadh-ului (capitala Arabiei saudite), pentru ca Arabia saudita este principalul finantator al regimului de la Khartoum?

Sa nu uitam ca in limba araba ‘negru’ si ‘sclav’ sunt sinonime (sudan = negru, sclav; de altfel, denumirea oficiala in araba a tarii numite Sudan, ‘Bilad as-Sudan’ inseamna nici mai mult nici mai putin decat ‘Tara Negrilor’, desi azi bietii negrii sunt slugi si haituiti in propria tara).

http://www.iabolish.com/

http://www.iabolish.com/index.htm

‘Old Europe’ and Sudan’s jihad

http://www.iabolish.com/news/AASG%20News/coverage/bg03-15-03.htm

http://main.faithfreedom.org/oped/abolish30510.htm

Sau sa luam cazul recent-eliberatului Timor Oriental: musulmanii indonezieni au macelarit timorezi (catolici) la greu in ultimii 20 de ani, au decimat practic populatia facand unul din cele mai mari genocide ale ultimelor decenii.

I-ati vazut pe timorezi daramand zgarie-nori prin Jakarta?

Sau sa revenim la istorie, acea istorie care ne zice ca in procesul de constituire a Imperiului Arab din anii 700 era noastra si pana prin 1300, arabii au ‘stins’ popoare intregi; i-au macelarit, le-au furat limba, traditia si religia; azi auzim de ‘palestinieni’ asa-zis oprimati, dar cati stim ca palestinienii au fost o populatie crestina sute de ani pana la cucerirea araba, cati mai auzim de „siriaci”, „maroniti” sau „copti”? Popoare stinse sau brutal oprimate pe altarul barbariei numite Islam.

Sa nu uitam de asemenea ca arabii faceau comert cu sclavi negrii, cu sute de ani inaintea venirii europenilor pe coastele Africii pentru aceeasi indeltnicire murdara.

De exemplu, celebrul istoric american Will Durant (1885 – 1981), considera ca cel mai mare genocid savarsit vreodata in istoria omenirii, este cel facut de cuceritorii musulmani (mogulii) la supunerea nordului Indiei. Pentru noi cei la adapostul civilizatiei, este capital sa intelegem avertismentul lui:

„CUCERIREA INDIEI DE CATRE ISLAM ESTE PROBABIL CEL MAI SANGEROS CAPITOL DIN ISTORIA UNIVERSALA.

ESTE O POVESTE TRISTA SI DESCURAJANTA, INTRUCAT LECTIA EI ESTE CA CIVILIZATIA E UN BUN PRETIOS, AL CAREI DELICAT ECHILIBRU DE ORDINE SI LIBERTATE POATE FI IN ORICE CLIPA DISTRUS DE BARBARI INVADAND DIN EXTERIOR SI INMULTINDU-SE INAUNTRU.”

(The Islamic conquest of India is probably the bloodiest story in history. It is a discouraging tale, for its evident lesson is that civilization is a precious thing, whose delicate balance of order and liberty may at any time be overthrown by barbarians invading from without and multiplying within. – Will Durant, „The Story of Civilization”)

Asa avem azi Pakistan, Bangladesh si 100 de milioane de muslumani in India. Genocidul se estimeaza la 80 de milioane de oameni . . . .
Azi coptii, stapanii de drept ai tarii Egiptului, descendentii celor care au construit piramidele acum mii de ani si ridicat una din primele civilizatii ale omenirii, de traditie crestini ca si noi, sunt oprimati in mod barbar: constant ai sa intalnesti in presa internationala stiri despre comunitati intregi de copti rase de furia majoritatii musulman-arabe in incidente legate de religie sau pamant*, iar statul ai carui cetateni sunt, le interzice orice functie publica, fie ea mica sau mare.

Ati auzit voi stangistii lumii vorbind de „apartheid” in cazul egiptean si facand tambalau pe la mitinguri??

Ati vazut vreun inalt irerarh ortodox luand vreodata pozitie fata de aceste abuzuri?

Nici eu . . . .

* Buldozere peste cladiri; suna familiar, nu?

Tsahal (armata israeliana) distrugand rezidentele teroristilor islamici proaspat ‘explodati’ prin autobuzele Tel Aviv-ului, semnul cronic al neputintei in fata fanatismului.

Munca acestor ‘buldozeristi’ e raportata atent si consecvent de fiecare agentie de presa occidentala . . . . insa mai sunt si alte buldozere harnice, „lucrand” chiar in aceste ore, la distrugerea culturii vechii populatii a tarii Egiptului.

Cati occidentali protesteaza??

ZERO!

Cati patriarhi ortodocsi plang?

ZERO! . . . .

Unde ie_iei? Unde ie pacifistii lu’ peste, unde au fost iei in trecutele 10 decenii, in care minoritatea copta in Egipt, crestinii in general in tarile arabe, au fost discriminati si maltratati, omorati si „rasi” din istorie.

Unde este acea 60 la suta populatie crestina din Libanul anilor ’70??

Asta stim . . . . e in SUA si Europa de Vest, da’ cine plange pentru ei, cine cere „reintoarcerea refugiatilor” in cazul lor?

http://www.copts.net/detail.asp?id=419
An Egyptian Army Unit Attacks the Charity Isle of Patmos & St. John the Beloved Coptic Monastery of Nuns in Egypt

Egyptian court frees killers of 21 Christians
http://www.copts.net/detail.asp?id=407

14 More Killed in Egyptian extremist attacks
http://www.copts.net/detail.asp?id=65

10 Christians were killed in an unprecedented attack inside a church in central Egypt
http://www.copts.net/detail.asp?id=66

Three slain after Egypt church massacre
http://www.copts.net/detail.asp?id=68

Cine vrea sa cunoasca mai multa istorie in legatura cu subiectul dhimitudinii (dhimi = subiect nemusulman al statului islamic (califatului)) poate sa citesca cartile de istorie ale curoajoasei doamne Bat Ye’or, egipteanca prin nastere.
„Declinul crestinatatii orientale sub islam: De la Jiahd la Dhimitudine”
„Dhimii: Evrei si Crestini sub Islam”

Nu stiu inca de publicare unei versiuni romanesti a uneia dintre aceste carti, insa ele exista sigur in limba engleza si franceza, chiar pana si in bibliotecile publice al amaratei municipalitati montrealeze. (The Dhimmi: Jews and Christians under Islam, The Decline of Eastern Christianity under Islam. From Jihad to Dhimmitude, Islam and Dhimmitude. Where Civilizations Collide, Le Dhimmi: profil de l”opprime en Orient et en Afrique du Nord depuis la conquete arabe – ISBN: 2-7157-0352-X, Les chretientes d”Orient entre „jihad” et dhimmitude: VIIe-XXe siecle – ISBN: 2-204-04347-8, Juifs et chretiens sous l”islam : les dhimmis face au defi integriste – ISBN: -900269-91-1)

Articole ale dansei pe tema recentei turbari islamiste:
http://www.meforum.org/article/508
http://www.meforum.org/article/162
http://mapage.noos.fr/gcazenave/lie…hes/batyeor.htm
http://www.hraic.org/romanian/doua_fete.html
http://www.hraic.org/

Haideti deci sa vedem cu cine avem de a face totusi: sa lasam arabii sa se prezinte, prin textul ultimului raport al agentiei ONU numite ‘Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare’ (PNUD), departamentul Lumea Araba, raport intocmit de intelectuali arabi, in care vom intalni adevarata fata a Islamului azi, vom „admira” portretul unei societati in care religia (superstitia) are un cuvant greu de spus.

Ca imigrant din estul Europei, plecat deci din saracia si prostia comunismului, nu pot decat sa va spun ca iata, exista ceva mai rau decat comunismul bolsevic: RELIGIA PE CAI MARI.

Veti intalni parcurgand kitul de presa de pe site-ul indicat, realitati neasteptate, ca de exemplu faptul ca Lumea Araba are indici de libertate cetateneasca si politica mai mici chiar decat cei ai Africii Negre. Va veti uita patrat la sintagme bizare, frizand parca absurdul ce caracterizeaza aceste societati, ca de exemplu, ‘mai bogati decat dezvoltati’. Contorsioneaza logica economica un pic, nu? Si totusi . . . . .

articol in romana:
http://www.ziua.net/display.php?id=25057&data=2002-07-06
presskit-ul in engleza de pe site-ul original al PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare):
http://www.undp.org/rbas/ahdr/english2003.html
presskit-ul in franceza de pe site-ul original:
http://www.undp.org/rbas/ahdr/french2003.html
Legaturi pe arbore in sus:
http://www.undp.org/rbas/ahdr/
http://www.undp.org/rbas/
Pentru vorbitorii de limba engleza, articole din revista The Economist si de pe site-ul BBC, relative la raportul ONU:
http://www.economist.com/displaysto…tory_id=1213392
http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/2082872.stm

Articolul din ziarul romanesc ‘ZIUA’ la aparitia raportului:

„Stagnare primejdioasa in lumea araba”

Samabta, 6 Iulie 2002
http://www.ziua.net/display.php?id=25057&data=2002-07-06

ARABII SE TEM DE CARTI, MAI ALES DACA SUNT STRAINE

Potrivit raportului, intelectualii sunt primii tentati sa fuga din aceste societati inchistate, daca nu chiar represive. Lumea araba este egocentrica, respinge legaturile cu exteriorul, este ostila schimbarilor sau inovatiilor. CULTURA ESTE CENZURATA DE RELIGIE. LITERATURA ESTE PRIVITA CU NEINCREDERE. IN ULTIMII ANI, NUMARUL CARTILOR NOI A SCAZUT DRAMATIC. MULTI AUTORI AU FOST FORTATI SA ALEAGA CALEA EXILULUI. TRADUCERILE SUNT EXTREM DE RARE. LIDERII RELIGIOSI SE TEM CA NU CUMVA CARTILE IMPORTATE SA NU-I CONTAMINEZE PE DREPT-CREDINCIOSI CU IDEI PAGANE. IN INTREAGA LUME ARABA SE TRADUC ANUAL 330 DE CARTI, ADICA O CINCIME FATA DE CAT TRADUCE NUMAI GRECIA IN ACELASI INTERVAL DE TIMP, SE ARATA IN RAPORT. ACESTA NU ESTE, INSA, UN FENOMEN DE DATA RECENTA. AUTORII RAPORTULUI EXPLICA: „IN CEI 1000 DE ANI CARE AU TRECUT DE LA DOMNIA CALIFULUI MAMOUN, ARABII AU TRADUS TOT ATATEA CARTI CATE TRADUCE SPANIA INTR-UN SINGUR AN.

FEMEILE, CETATENI DE RANGUL DOI

FEMEILE CONSTITUIE CATEGORIA CEA MAI OPRIMATA DIN LUMEA ARABA. IN PREZENT, JUMATATE DINTRE ACESTEA SUNT ANALFABETE. In mileniul trei, nasterea unui copil este inca un eveniment extrem de riscant pentru viata mamei. Rata mortalitatii la nastere este dubla fata de cea inregistrata in America Latina si de patru ori mai mare decat cea din Asia de Est. IN MULTE TARI ARABE FEMEILE NU AU INCA DREPT DE VOT. Totusi, autorii raportului consemneaza si cateva initiative legislative incurajatoare: Iordania a majorat varsta legala pentru casatorie la 18 ani (fata de 15 ani pentru fete si 16 pentru baieti, pana acum) si a scos in afara legii asa-zisele CRIME PENTRU ONOARE (HONOUR KILLINGS), FENOMEN RASPANDIT IN LUMEA MUSULMANA. Pentru prima oara, femeile iordaniene au primit dreptul de a inainta divort. Acest ‘privilegiu’ rezervat pana acum exclusiv barbatilor a fost acordat si egiptencelor, incepand din anul 2001.
IN MAJORITATEA STATELOR ARABE, INSA, FEMEILE CONTINUA SA FIE CETATENI DE RANGUL DOI. NU AU ACCES LA EDUCATIE, NU POT LUCRA, NU POT DUCE O VIATA INDEPENDENTA. DIN PACATE, LUMEA ARABA SE PRIVEAZA DE CREATIVITATEA SI DE PRODUCTIVITATEA A JUMATATE DINTRE CETATENII EI, CONCLUZIONEAZA RAPORTUL.

DEFICITUL DE LIBERTATE SI LIPSA EXERCITIULUI DEMOCRATIC

LA CAPITOLUL DEMOCRATIE SI LIBERTATI CETATENESTI, STATELE ARABE SUNT CODASE, SITUANDU-SE CHIAR IN URMA AFRICII SUB-SAHARIENE. Potrivit specialistilor, proasta guvernare este principala responsabila pentru stagnarea economica si sociala din regiune. Potrivit raportului, arabii sufera de un deficit de libertate, astfel incat chiar si atunci cand drepturile cetatenesti sunt garantate de constitutii si de legi, acestea sunt adesea ignorate in practica. Participarea populara la viata politica ramane slaba, ceea ce se materializeaza in absenta unei democratii autentice. Conducatorii, chiar si cei alesi prin vot popular, raman lideri pe viata si creeaza dinastii. Coruptia, nepotismul si birocratia paralizeaza institutiile statului.

EXPLOZIA DEMOGRAFICA, ANALFABETISMUL, SOMAJUL SI CRIZA APEI

In urmatorii 20 de ani, lumea araba se va confrunta cu un boom demografic greu de gestionat. Specialistii estimeaza ca populatia acestor state va creste de la 280 de milioane la 400-450 de milioane de locuitori. In aceste conditii, penuria de apa va deveni, cu siguranta, o mare problema. Regiunea sufera de o ariditate cronica. Din cele 22 de state identificate de Banca Mondiala ca fiind sub limita saraciei in materie de apa potabila (cu mai putin de 1000 de metri cubi pe an pe cap de locuitor), 15 sunt tari arabe.
Spectuloasa crestere demografica va impovara si mai mult sistemul de invatamant, aflat si asa la pamant. In prezent, lumea araba este simtitor mai tanara decat restul globului: 38 la suta din populatie are sub 14 ani. Peste 10 milioane de copii nu sunt insa scolarizati. Nici in randul adultilor situatia nu este mai buna: 65 de milioane de arabi sunt practic analfabeti. Numai 0,6 la suta din populatie utilizeaza Internetul. Cercetarea si dezvoltarea sunt aproape inexistente. Somajul, care afecteaza 15 la suta din populatie, este cel mai mare inregistrat in randul tarilor in curs de dezvoltare. In aceste conditii nu este de mirare ca, potrivit unui sondaj de opinie realizat in anul 2001, mai mult de jumatate din tinerii arabi viseaza sa emigreze, in special in state industrializate din Occident. Se estimeaza ca in ultimele decenii cel putin un milion de specialisti au parasit regiunea, stabilindu-se in strainatate.

PIB-UL TUTUROR STATELOR ARABE ESTE MAI MIC DECAT CEL AL SPANIEI

Raportul, dat publicitatii marti 2 iulie, darama mitul petrodolarilor in care s-ar scalda lumea araba. IN REALITATE, PRODUSUL INTERN BRUT (PIB AL TUTUROR STATELOR ARABE LUATE LA UN LOC A FOST, IN 1999, DE NUMAI 531,2 MILIARDE DE DOLARI, MAI MIC DECAT CEL AL SPANIEI, CARE S-A SITUAT IN ACEL AN LA 595,5 MILIARDE DE DOLARI. „Cele mai prospere dintre tarile arabe isi datoreaza bogatia petrolului, insa acesta a fost o sabie cu doua taisuri”, se arata in document. AUTORII RAPORTULUI NOTEAZA CA PETRODOLARII NU AU FOST REINVESTITI EFICIENT IN REGIUNE, ASTFEL INCAT IN ULTIMII 20 DE ANI ECONOMIA A STAGNAT.
In ceea ce priveste nivelul de trai si conditiile de viata (cuantificate intr-un Index de Dezvoltare Umana) exista diferente notabile de la stat la stat. Pe locul intai se situeaza Kuweitul, care se apropie de standardele Canadei. Este urmat de Bahrein si Qatar. Pe ultimele locuri se claseaza Yemenul si Djibouti.

STAGNARE PRIMEJDIOASA IN LUMEA ARABA

Lumea araba traverseaza o perioada dificila si periculoasa, cu consecinte nefaste pe termen lung. Analfabetismul, lipsa libertatilor politice, discriminarea femeilor, izolationismul sunt numai cativa dintre factorii care ameninta stabilitatea din regiune, cu posibile repercusiuni la nivel global. Acestea sunt concluziile unui raport intocmit, la solicitarea Natiunilor Unite, de un numeros grup de economisti, sociologi si specialisti in cultura araba. Desi provin din tari diferite si unii dintre ei traiesc actualmente in Occident, autorii raportului au un element in comun: cu totii sunt arabi. Ei au incercat sa analizeze obiectiv, bazandu-se pe statistici, situatia existenta in cele 22 de tari membre ale Ligii Statelor Arabe, care insumeaza o populatie de peste 280 de milioane de locuitori.

Mame „imbrobodite” islamic mutilandu-si bebelusii de dragul superstitiei (taindu-i cu cutitul pe fata in ritualuri bestiale), maini taiate si atarnate pe sfoara, beregate din care sangele iese galgaind, picioare amputate cu fierastraul ‘pe viu’, biciuiri si executii publice pentru lipsa la apel la moschee, spanzuratori la fiece colt de strada, asta au adus ”eliberatorii” Afghanistanului; era rau cu rusii? Da, corect, ii puneau sa invete si sa se civilizeze . . . . . ceea ce era deja prea mult pentru niste musulmani.
Deci cine are inima tare, sa se duca sa vada pozele de pe aceste site-uri si sa vizioneze filmuletele de acolo . . . .

http://rationalthinking.humanists.net/gallery.htm
http://rawa.false.net/handcut3.htm
http://rawa.false.net/handcut2.htm
http://rawa.false.net/gallery.html
http://rawa.false.net/qasas2.htm

Alte site-uri unde se poate afla mai mult despre islam, cum este el azi si istoria sa:
http://www.faithfreedom.org/
http://www.homa.org/
http://www.secularislam.org/

O mare parte a imigratiei postbelice europene a fost musulmana; magrebieni in Franta si Belgia, pakistanezi si bangladesieni (dar si altii) in Marea Britanie; turci in Germania, oameni din Orientul Mijlociu in toate. Acestia nu au reusit integrarea in societatea moderna, cum au facut-o majoritatea celorlalti: est-europeni, extrem-orientali, hindusi si africani. O majoritate au ramas in saracia datorata ignorantei, o alta s-a format ca elite de mana a doua, acceptabili dpdv profesional, insa nefiind capabili de a-si exercita functia formatoare si progresista, de elita.

Azi vedem ‘roadele’: muslumani declarand ca araba trebuie sa fie limba oficiala in Belgia, alaturi de franceza si flamanda (olandeza) [http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/2529683.stm ];

batrani pensionari desfigurati de catre bande de tineri musulmani in Marea Britanie [http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/1294021.stm ];

zone intregi, mici orase chiar, care sunt declarate ‘zone interzise pedntu albi’, politie neputincioasa in fata violentei, jafului, si autosegregarii [http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/politics/1389730.stm , http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/1160552.stm ] ; mariaje fortate, ca metoda de a ‘suplimenta’ ratia de fanatici pe teritoriul Europei [ http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/england/1998897.stm http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/1388014.stm ]; in Suedia, tinere fete ucise de catre familia lor dupa ‘traditia’ musulmana a honour killings-urilor, daca cumva vor sa se casatoreasca in afara religiei lor (muslumane) [http://mywebpage.netscape.com/kurdi…or-killing.html , http://home.cogeco.ca/~kurdistanobs…men-murder.html ]; (pentru mine va ramane etern intiparita in minte ca cel mai oribil lucru pe care l-am putut auzi, fraza: ‘cateaua a murit’, fraza spusa de catre sora victimei, in mesajul ei telefonic triumfal din spital, catre familia care se afla acasa).

Azi muslumanii sunt suficient de multi, de tineri, si de constienti politic, ca in Franta sa ceara arestarea si inchiderea unora dintre cei mai celebri si apreciati scriitori (Michel Houellebecq), pentru simplu fapt ca in piesele sale de teatru atinge – ireverentios in ochii lor – subiectul Moahamed.

Muslumanii Frantei au obtinut prin indarjirea lor si frica tradatoare a politicienilor ei, dreptul de a-si afisa ‘diferenta’, sub forma de voal islamic, in scolile din care cu numai 2 secole in urma, crucea iesise.

Evul Mediu de care Franta si Europa odata cu ea si datorita ei scapase, e aproape. . . . .

Imigratia nu poate fi insa stopata, din diverse motive: Europa de Vest, ca si cea de Est, inregstreaza indici negativi ai sporului demografic: mor mai multi decat se nasc, si atunci cand se nasc, se nasc in familiile de imigranti; daca nu vrem ca economia sa ‘moara’ odata cu populatia de origine europeana, ea trebuie ‘alimentata’ cu populatie ‘de completare’.

Decalajul de incidici demografici intre UE si Africa de Nord/Orientul Mijlociu lucreaza ca o imensa diferenta de potential, atrenand milioane anual spre ‘polul demografic negativ’ al Europei.

Stanga extrema, care a reusit sa faca din principii, dogme, se opune obstinat oricaror masuri de ‘indiguire’, de ‘sortare’, de rationalizare a unui proces periculos si scapat de sub control, imigratia clandestina si azilul politic.

Principiile nobile ale umanismului servesc azi la prabusirea Europei intr-un nou Ev Mediu, unul mai intunecat poate decat cel pe care crestinismul a fost vreodata capabil sa il faca.

Instrumente ca ‘azilul politic’, ‘drepturile persoanei’, ‘solidaritatea umana’, sunt uneltele cu care stangistii lucreaza harnic sa demonteze cea mai buna dintre lumile posibile.

Biserica Catolica, protestantii si ei pun umarul, fiind adapostul generos oferit, de ultim resort, al imigrantilor ilegali a caror cerere de azil a fost dupa ani si ani de proceduri birocratice, respinsa.

SA ZGALTAIM UN PIC „POMPA DE BENZINA”

Sa zgaltaim un pic pompa de benzina; nu de alta, dar prea a luat-o razna, ce dumnezeu!
Unii fac tambalau ca nu vor razbel; cica ii doare la ”corason” de tataicii Iraqului, de mamaitele lui firave, de bebelusii lui subnutriti si cu multi frati si de ale lor mamici-eroine bine imbrobodite.

Plang bietii, si fac mare tambalau prin orasele ”Ioropei” ca Bush vrea sa le-o puna la iraqieni.

Plang inimioarele lor rosii de pe partea cea mai stanga, si te intrebi de ce. De ce nu plangeau cand era Iraqul atacat de Iran (peste un milion de morti, nu ca-n ‘furtuna desertului”, doar vreo suta de mii . . . . ).

De ce n-au plans domniile-lor cand timp de vreo 10 ani au tot fost razboaie prin Europa de Est: Yugoslavia distrusa gratie manarelilor nemtesti si frantuzesti, Moldova ciopartita de rusnaci sub nasurile fine de gauchisti ai UE.

Ba mai mult, ai’reacu’ suflete sensible ce sunt, strigara ca din gura de sarpe spre americani, sa vina sa le spele rusinea impotentei lor militare, sa vina ei de peste Atlantic, sa ii bombardeze pe ”genocidiacii”, ”fascistii” de sarbi.

Deh, sarbii cica erau criminalii lumii la moment . . . .

Ca sarbii cand ii bombardezi, ei nu mor frate . . . . doar cad asa un piculet pe spate, si mai apoi se ridica la sfarsit, ca-n jocurile pe calculator pe care spalatii pe creier ai Occidentului le joaca; ei nu mor de foame cand le dai jos podurile si fabricile, ca le dai jos din pacifism doar, nu?

Ei n-au copii sa pice victime in bombardamente, ei n-au sate, n-au orase, de fapt nu mai au nimic acum dupa actiunile ‘caritabile’ si ‘pacifiste’ ale Europei.

Asteptam sa-i ia pe toti la Haga sa-i judece d-alde sro, d-alde chi si alte interjectii, alti maimutoi demagogi si anti-americani.
Dar n-au plans pacifistii nostrii nici cand Rep. Sud-africana, Tanzania si alte state ale Africii anglofone au facut macel prin Zair (Congo Democrat), trimitandu-si trupele de ocupatie in aceasta tara bantuita de tribalism.

N-au plans!

Cum nu plang nici acum cand Franta isi trimite trupe in Coasta de Fildes, valuri-valuri, ca sa-si impuna politica imperiala.

Ati vazut voi mitinguri de protest pentru interventia trupelor libiene in Rep. Centrafricana?

Ce cauta libienii acolo? Pai, probabil pace, ”pacea” umanistilor si gentlemenilor ioropei adusa si popoarelor Yugoslaviei.

Sadam poate fi orice, numa’ prietenul Americii nu, si intamplandu-se sa iubeasca el America si sa parleasca tot ca un joc al hazardului aceeasi limba cu BinLaden, alt mare fan al SUA, americanii s-au gandit ca nu ar face rau sa termine treaba lasata balta acu’ 10 ani.

In plus, acum dupa ce au luat-o in barba cu 911, americanii s-au decis ca dupa 50 de ani, ar fi cazul sa o lase mai moale cu parteneriatul ”strategic” si ‘reciproc’-avantajos cu unica monarhie absoluta a planetei, Arabia saudita, ca doar acestia sunt adevaratii producatori de fanatism whahabit.

Fanatism de pe urma caruia americanii o luara in barba . . . .

Si au ales ei Iraqul ca viitor furnizor de petrol pentru cea mai larga economie a planetei, motorul economiei mondiale, scapand astfel de militantismul islamist al populatiei si elitelor saudite.
Dar daca americanii vor asa, ei bine, stangistii lumii vor invers.

Ce daca Sadam e un dictator oribil care si-a bomabrdat propria populatie civila (kurzii din nord si siitii din sud)?

Ce daca isi construieste cate un plalat pe an, in timp ce populatia moare ”fericita” de foame?

Ce daca e singurul nebun care a dat cu arme chimice pe trupele adverse in ultimii 80 de ani (agentii chimici utilizati in Vietnam aveau scopuri defoliante, nu distrugerea trupelor adverse)?

Ce conteaza ca a atacat Kuweitul si e resimtit ca un pericol de toate statele cu care are granite?

Mai ne zic ei ca cica n-ar avea mandat ONU americanii astia ca sa atace Irakul, de parca razboaiele se fac cu mandate . . . .

In vreo juma’ de secol de la infiintarea ONU, au avut loc in lume aproape 200 de razboaie, din care aprobate de ONU, doar 2, si alea ambele la presiunile americane si pe zgomotul de fond al galeriei stangist occidentale; acestea sunt razboiul din Coreea si „primul din Golf”, al lu Bush-tatal. Restul neneaca, fro 198 adica, la liber.

Ia cerut cineva la socoteala?? Multe din aceste razboaie alte ultimilor 50 de ani au fost razboaie coloniale ale Frantei . . . . pacifista de ea.

Concluzia e ca prinicipalul pentru stanga occidentala nu este sa gandesti corect sau sa faci bine, ci doar sa ”dai contre” la americani.
Americanii insa, ei stiu una si buna de la Teddy Rosevelt incoace: „vorbeste bland, dar tine intotdeauna o maaaare maciuca la indemana” (‘Speak softly but always carry a big stick’).

Nu-i vorba, nu trebuia sa se nasca si sa ajunga presedinte Th. Rosevelt ca sa stie lumea ca cea mai buna aparare este atacul, si ca in secunda in care vei fi lasat garda jos, esti ras cu siguranta de dusmani neneaca! Stramosii nostrii latini, ziceau si ei „Si vis pace(m) para bellum” (If you want peace, prepare for war, Si tu veux la paix, prépare la guerre, adica daca vrei pace, fi oricand gata de razboi.

Dar Europa nu are constinta acestei realitati, caci se pare ca a pierdut-o in deceniile de onanism gauchist.

De aceea desi este un gigant economic, este un pitic militar si prin asta si un pitic politic si diplomatic.

Cand o au groasa, tipa tare cat ii tin plamanii sa vina americanii, ca ei au „o jena” cand e vorba de trimis trupe si implementat principiile alea pe care le venereaza atat.

Pe scurt, stanga a reusit sa faca din Europa un circar cu gura mare, un fel de „luati-l de pe mine ca-l omor”. Si acum, aceeasi stanga internationala vrea sa faca si din America de Nord acelasi lucru.

Numa’ ca nu se prea poate, naivii ‘cresc’ prin Europa, doar Europa are prim-ministrii fosti teroristi trozkisti si ministrii de externe fosti zvarlitori de sticle incendiare pe la mitinguri ecologiste.

Americanii sunt ceva mai pamanteni, ei stiind foarte bine ca cel care a zis ca NUMAI MORTII VAD SFARSITUL RAZBOAIELOR (Seuls les morts ont vu la fin des guerres, Only the dead have seen the end of wars, George Santayana, Gen. Douglas McArthur, posibil Platon) are mare dreptate (inca).

Asa ca pentru ‘santatatea’ rezervorului masinii voastre, de dragul mentinerii echilibrului (fie el si precar) al economiei tarii voastre (caci cresterea pretului benzinei, fie ea si cu cativa centi se rasfrange drastic asupra tuturor preturilor dintr-o economie, lasati America sa faca ordine prin menajeria feudala a Orientului Mijlociu. Nu de alta, dar preturi mari la carburanti, dupa cum romanii au aflat in ultimii 13 ani, inseamna preturi mari la papica, la transport, la incalzire, de fapt la tot si toate.

Iar astia cu cearsafuri pe ei, saltara pretul la petrol de la 3 dolari pe baril in ’73, la 33 azi.

Poate e cazul sa ii faca cineva sa-si aduca aminte ca daca e de trait bine, pai atunci e bine sa traim cu toti bine, asta daca nu vor ‘musafiri’ nepoftiti si nemancati.

Pace cu Forcepsul

Americanii mai baga odata forcepsul sa scoata pacea, acest atat de necesar copil-minune pentru lumea de azi, din vaginul puturos care este Orientul Mijlociu; au mai facut-o si in trecut, insa au esuat.

Au esuat, asa cum aratam cand postam un articol-interviu cu Denis Ross, negociatorul si imputernicitul personal al presedintelui democrat Clinton, datorita particularitatilor situatiei politice palestiniene; particularitati care la randul lor decurg din nivelul de elevare sociala a populatiei arabe, a influentei pe care religia o are la nivel de logica si principii in aceasta societate.

Omul, desi democrat, spunea clar ca Arafat a facut tot posibilul sa impiedice incheierea unui tratat de pace, pentru ca stia exact ce urma dupa asta: urma, simplu, sa dispara (fizic), cum El-Sadat a disparut.
Dupa parerea mea, nu cred ca americanii vor avea succes, asta apreciand sortii pe termen lung, nu dupa ‘victorii’ de moment, cat sa-i scape scaunu’ lu’ Bush in alegerile care se apropie.

Pacea nu va fi posibila acolo, si daca e sa ne temem de un razboi dezastruos de anihilare reciproca, nu trebuie sa o facem pentru pakistanezi si indieni, ci mai degraba pentru arabi si evrei. Prea sunt toate ‘ingredientele’ acolo . . . . . . pentru ca cine mizeaza pe eternizarea confruntarii la ‘foc mohnit’, se inseala. Acest lucru va ‘expira’ candva, in urmatoarele decenii, cu siguranta.
Dar sa ne amintim niste fapte. Toate excrementele comuniste re-esapate din Occident, acei care sareau de gatul SUA cand ridica un pic tonul la satraptii bolsevici cand invadau Cehoslovacia sau Ungaria, cand intindeau sarma ghimpata peste hectare de gulaguri si umpleau cimitirele de milioane de victime, si asta doar pentru ca ei, rasfatatii si infantilii Occidentului sa aiba pusa la adapost iluzia lor utopica, au fost obligati dupa socul caderii bolsevismului sovietic, sa-si gaseasca un aliat intru mai vechiul lor – in fapt eternul – plan de distrugere a Vestului, in Islam, si volens-nolens, au trebuit finalmente sa guitze partinitor si in problema israelo-palestiniana.

Ne vorbesc ei de refugiati palestinieni, care cica sufera, si care cica au mult de-a face cu o eventuala intelegere intre arabi si evrei.
Mititeii insa, uita ca imediat dupa evenimentul din ’48, cand 7 armate arabe au atacat de-abia mosita entitate statala evreiasca, leaderii natiunilor acestor armate, au lansat o chemare populatiei arabe locale, palestinienilor adica, de ‘a se tine de-o parte’, de a se refugia mai exact, pe teritoriile statelor lor, ‘temporar doar’, pana cand ei, cei multi, cei viteji, cei ‘cu Dumnezeu de partea lor’, au sa-i arunce pe ‘fii porcilor si maimutelor’ – asa numeste ‘cartea sfanta’ Coranul pe evrei – in mare.

N-a fost sa fie insa . . . . . iar ‘vitejii’ s-au ales cu un ‘cartof fierbinte’ pe care de atunci insa, au stiut sa-l transforme, cinic, in arma politica, in pion intru fermentarea urii pentru Israel si Occident.

Pentru ca refugiatii, in ciuda miilor de miliarde venite din petrol in visteriile tarilor arabe, in ciuda imensului teritoriu de vreo 17 milioane de km patrati (Mai mult de 1,5X suprafata Europei de la Urali la Atlantic) de care lumea araba dispune, au ramas ‘cantonati’, inchisi adica, in tabere mizere de refugiati, lipsiti fiind de drepturi umane, ce sa mai vorbim de cele cetatenesti, eventual, discriminati de autoritati, urati de populatiatia acestor tari (vezi cazul Iordaniei sau Libanului anilor ’70).

Daca arabilor din jur nu le trecea prin cap neinspirata idee de ‘ai arunca in Mediterana pe porci si maimute’, refugiati ioc azi!

O belea in minus, adica.

Minoritatea dintre arabii palestinieni care au ramas in ciuda incitarilor tampe ale leaderilor statelor arabe, au primit drepturi depline de cetateni ai noului constituit stat evreu, avand partide politice, reprezentare in Kneset, drepturi culturale si de educatie superioara cum in alte locuri, nici macar prin anii 2000 nu se poarta . . . . .

E bizar dar ridicol sa vezi ca singurii arabi din lumea Orientului care au drepturi civile si traiesc practic intr-o democratie, sunt palestinieni de pe teritoriul statului evreu. Risul piticului . . . . . .

De exemplu primarul celui mai mare oras evreiesc, este un arab (primarul Tel-Aviv-ului).
MAI INTERESANT INSA ESTE CE S-A INTAMPLAT CU MINORITATILE EVREIESTI – destul de numeroase – DE PE TERITORIUL STATELOR ARABE, DUPA MOMENTUL-SOC 1948.

Acum, pentru un est-european citit, care stie soarta tragica a minoritailor crestine ortodoxe de pe teritoriul ‘califatului’, nu cred ca poate fi vreo surpriza.

Sa nu uitam, palestinieni, maroniti, vechii siriaci, copti, sarbi, rusi, armeni, greci, romani, toti au disparut sau au suferit pierderi imense de pe urma statutului de dimitudine – sau ‘doar’ vasalitate dupa caz – impus de statul islamic in perioada sa araba sau turca.
Pai evreii din statele arabe imediat dupa 1948, au fost ‘ciuca bataii’, ţapul ispasitor, persecutatii, ţinta facila a fanatismului impotent si prostiei moaienajoaze a arabilor si regimurilor lor arhaice.

Un imens val de refugiati, adevaratul val de refugiati in sensul propriu in Orient, au fost evreii.

Matematica e cruda: In doar cativa ani, intre 600 si 800 de mii de evrei, se refugiaza, plecand din tarile in care existau de sute de ani, doar cu ce aveau pe ei.

In ciuda lipsei de mijloace, in ciuda inerentelor dificultati ale inceputurilor unui stat, acestia sunt integrati si absorbit, cu costuri imense insa.

140 000 evrei in Algeria in 1948, mai putin de 100 azi.

75 000 de evrei in Egipt in 1948, doar 200 azi.

265 000 de evrei in Marocul anilor ’48, mai putin de 4000 azi.

Evident, e insa o greseala sa afirmi ca doar evreii sunt sau au fost victimele persecutiilor in statele arabe.

Sa fim sinceri, toate minoritatile sunt discriminate acolo, majoritatea insesi ‘auto-discriminandu-se’ si dand cu sutul efectiv, in continuu, la propriul ei viitor.

Islamul nu poate rabda altceva decat musulmani si vasali ai lor umili, iar lumea in viziunea musulmanilor neputand sa fie, finalmente (binecunoscutul principiu al ‘dar-el-islam’ si ‘dar-el-harb’) decat musulmana.

Pana la momentul atingerii acestui deziderat insa, toti suntem totusi musulmani, dar fara sa stim, saracii de noi, asa cum bine ne explica Coranul . . . . .

Iar datoria fiecarui credincios este sa aduca constiinta pe ‘inconstienti’; cu centura de trotil prin cafenea, sau avionul prin zgarie-nori . . . . . Inshallah!

Strategii Pentru Dezbinarea Republicii

Franta, cum se stie, este tara cu cea mai mare minoritate muslumana a Europei; nu intamplator, politica ei externa este aliniata intereselor imperialismului arab si musulman.

Cu destul de multi ani in urma, realizand ca islamul este o religie scapata de sub controlul Republicii si e inca una care rimeaza bine chiar cu sinuciderea Republicii, oamenii politici francezi (daca nu ma insel, cel care a facut propunerea este J.-P. Chevenement, pe atunci ministru de interne) s-au decis sa remedieze situatia; atunci – ca si azi – lacasele de cult musulmane, centrele culturale islamice, se aflau sub influenta tarilor straine care le finantau – si astfel le impuneau „politica” – si care le furnizau „personal religios”, adica imami.

Aceste tari erau „magrebienele”, adica Algeria, Maroc si Tunisia, dar si Siria, Egiptul, dar chiar si Iranul.

Insa cel mai important furnizor de fonduri, insa si de personal, era Arabia Saudita, tara recunoscuta pentru interpretarea cea mai fanatica a Islamului (whahabismul).

De curand acest proces de „indigenizare” a religie musulmane de care vorbeam, a trecut o etapa importanta, cea a alegerii unui organism reprezentativ al musulmanilor Frantei, partener legitim de dialog cu guvernul Republicii.

Instanta se numeste, „Consiliul francez al cultului musluman” – C.F.C.M., reunind toate orgaizatiile importante ale acestui cult intr-o forma care se vrea reprezentativa pentru ponderea si aderenta fiecarei miscari muslumane in randul populatiei de religie musulmana.

Actualul ministrul de interne al Frantei a participat de curand la adunarea anuala a fortei considerate ca si castigatoare in alegerile pentru constituirea (citeste „dominanta in”) acest organism (C.F.C.M.) si care se numeste „Uniunea organizatiilor islamice ale Frantei” – U.O.I.F., unde . . . . a fost fluierat copios si prelung (minute in sir) de catre participanti, cand a „indraznit” sa spuna ca in masura in care pentru fotografia pe cartea de indentitate nu se face niciunei alte confesiuni favoruri, nu intelege de ce ar trebui sa se faca musulmancelor, care cer sa fie pozate cu imbrobodite cu fularul islamic ( http://www.lemonde.fr/article/0,5987,3226–317556-,00.html ).

E si normal ca superstitiosii islamului sa ceara aceasta noua concesie, in masura in care au constatat ca statul (vrut doar) laic, a consimtit prezenta „imbroboditelor” in scolile publice.

Daca merge, merge!, nu?

„Barbosii” – cum ii numesc autorii unui articol din L’Express – cresc miza pe masura ce le creste numarul. Lucru care este iar, foarte natural . . . asa cum poate sa constate oricine citeste articolul

„Strategii Pentru Dezbinarea Republicii”, din L’Express:

http://www.lexpress.fr/Express/Info/Societe/Dossier/mosquees/dossier.asp?nom=

Dar sa vedem cateva idei ale articolului:

Ziaristii L’Express-ului au obtinut un CD care contine un manual de strategie, „de lobbying” cum zic ei, prin care o retea „deja bine implantata in mai multe mari orase al Frantei” isi explica ţelurile politice si mijloacele prin care vor atinge aceste ţeluri; e vorba de o strategie de infiltrare progresiva a statului, cu scopul distrugerii republicii laice. Acesti „iniţiaţi” sunt membrii – hai, ghiciti ai cui? – ai „Uniunii organizatiilor islamice ale Frantei”, recentii castigatori in algerile pentru desemnarea lederilor organismului care se vrea instanta-partener de dialog cu guvernul laic in materie de cult musulman, dar si EMF, Miscarea Studentilor musumani ai Frantei, principalul sindicat al studentilor de confesiune islamica.
Viitorul se anunta senin deci pentru patria lui Voltaire si Diderot, iar barbosii au chiar umor:
Si-au disimulat „manualul” intr-un compact disc cu Carla Bruni . . . . actrita din filmul „Pret-a-Porter”, celebru si bogat fotomodel italian. E vorba de CD-ul cu primul album muzical al celebritatii amintite, CD codat si securizat contra copierii, dar „lucrat” cu mare maiestrie de barbosi intru criptarea gandurilor lor bolnave, chestie ce denota inalta competenta informatica.
Cheia decriptanta – alta ironie a hahalerelor moaienajoze – se gaseste undeva in textul cartii „Paris” a lui . . . . Emile Zola, scriitor binecunoscut pentru opozitia sa fata de Biserica Catolica si influenta acesteia monstruoasa in epoca.
Dar ce vor baietii, ai carei RETEA SE NUMESTE „VENI, VIDI, VICI”, adica, daca ati uitat, „AM VENIT, AM VAZUT, AM INVINS”?
Inainte de a vedea ce vor, sa spunem totusi ca este formata in intregime din indivizi cu universitate, precizand repede totusi ca e vorba de „surubari”, ingineri adica – iaaaaaar inginerii si fanatismul, parca suna a chestii cunoscute deja, nu? – membrii importanti in UOIF si EMF.
Ei incep prin a-si manifesta bucuria pentru succesele anului: impunerea „durilor” din U.O.I.F. in C.F.C.M., vizibilitatea crescuta a „studiosilor” din E.M.F., care au reusit sa impuna 39 de alesi in Consiliile universitatilor si rezidentelor, si alegerea unor fideli ai miscarii pe lista noului partid de centru-dreapta U.M.P. (Uniunea pentru o miscare populara) al lui Juppé, printre care Rachid Kaci si Mourad Ghazli.
Principalul lor dusman in lupta asumata – „laicii”, adica musulmanii moderati din institutiile politice si cele ale statului, oameni integrati si normali la cap. Cuvantul de ordine, cum vedem mai tarziu, este „re-islamizarea”. In viziunea lor, conjunctura este favorabila, si trebuie rapid speculata.
„Ramaneti umili si discreti si vom invinge!”, spun ei simpatizantilor.
Juiseaza cu satisfactie, constientizand avantajele unui climat multiculturalist si etnicist: ‘Sa fim consensuali si in climatul de etnism actual, nimeni nu o sa ne bage in seama”.
Expliciteaza scheme deja probate prin care sa faca manipulabili si dependenti oamenii politici francezi, prin tehnica votului etnic. Prevad cu apetit consecintele unui sperat efect de avalansa, pe masura ce din ce in ce mai multe functii le vor cadea in maini. Ei afirma ca sunt deja in pozitie de arbitrii in anumite spatii politice franceze. Se felicita pentru sprijinul masiv al populatiei musumane – in care ei au avut un rol important – pentru Fortele de centru dreapta actualmente la guvernare si care sunt calificate ca pro-arabe.

Ei zic: „De acum, speculand luptele de putere dinlauntrul U.M.P.-ului (care favorizeaza grupurile comunitare dupa modelul SUA-nez), trebuie sa promovam aderarea a unui cat mai mare numar de musulmani, „incadrati” insa de tinerii retelei noastre.
Isi desemneaza teatre de operatiuni prioritare, incercand sa repete schema din regiunea Languedoc-Roussillon, unde acestia „au contacte la cel mai inalt nivel in UMP” si unde victoria rasunatoare a lui Jacques Domergue (al U.M.P.-ului), in fata socialistului Georges Freche este opera lor.

„Re-islamizarea e o necesitate si cartea de jucat”, zic ei. Tinerii sunt vizati in acest sens. Avanatajul colateral al re-islamizarii cartierelor, al reaparitiei unei practici religioase ortodoxe (traditioanale) este marginalizarea „laicilor”, carora li se reproseaza ca s-au integrat societatii franceze, adica s-au „aculturalizat”, cum prefera barbosii sa numeasca integrarea acestora.
Acestia, laicii, fac imensul pacat de a cantona religia in sfera privata, nu se dau inapoi in a se casatori cu un crestin sau a bea un pahar cu vin.

Reislamizarea este vazuta ca un mijloc de a bara calea politicii de integrare („aculturalizarea pentru noi”), felicitandu-se pentru succesul mediatizarii luptei religioase in cursul diferitelor „scandaluri ale voalului”.

Se mai felicita pentru „resentimentele create cu aceasta ocazie impotriva „institutiilor aculturalizante ca scoala”.

Oh God, cum suna . . . . .

„Tactica de aplicat este aceea de a face ca statul sa apara ca institutie discriminatoare”, mai zic ei.

Tot citandu-i: „Trebuie sa ascutim contradictiile din interiorul republicii, care sa ne permita sa obtinem un invatamant religios ca in Alsacia, portul fularului islamic, etc.”

„Prezentandu-ne ca aparatorii echitatii si a musulmanilor opresati de un stat rasist, facem sa ne creasca cota de popularitate in comunitate”, se explica ei. Viseaza deja ziua in care Legea de separare a statului de biserica va fi amendata, propunandu-si sa profite de o astfel de situatie.

Relativ la acest aspect, acestia observa ca „Biserica catolica, si ea, spera sa isi ia revansa”, barbosii remarcand cu invidie si apetit influenta crescanda a acesteia in cancelariile actualei puteri.
Apoi mai vorbesc ei de fonduri adunate de la P.M.E-uri (micile intreprinderi ale arabilor, cosmeliile din cartierele-dezastru ale marilor orase franceze care vand kebab si carne „halal”. Asupra lor se envizageaza presiuni murdare de genul raspandirii de zvonuri ca nu ar fi buni musulmani pentru ai face sa cotizeze cum trebuie la „zakat”, adica impozitul religios. Ca recompensa insa, acestora li se furnizeaza „dubla contabilitate” informatica.
Afiseaza satisfactie in ce priveste erodarea puterii principalului sindicat francez al studentilor, U.N.E.F., erodare la care E.M.F. a participat vartos prin strategia de dezbinare si sprijin pentru sindicatele marginale.
Propaganda si infierarile studentilor evrei (pentru sprijinul acestora acordat politicii statului evreu) sunt scontate ca arme cheie, constatandu-se cu satisfactie ca aceasta pozitie este impopulara la studentii de stanga.
Alta contatare: La fiecare acuza de antisemitism, ne inatarim pozitia in randul electoratului musulman. Pe de alta parte, „cu cat este mai des utilizata acuza de antisemitism, cu atat aceasta se banalizeaza si depenalizeaza.”

Se felicita pentru succesul lobbying-ului lor care a dus la ruperea cooperarii universitatii din Paris cu cele israeliene, straduindu-se sa aplice tehnica si in alte campusuri ale tarii.
Deplang faptul ca sunt „populati” in coplesitoarea majoritate de ingineri, lipsindu-le umanistii de orice gen, neavand oameni de litere, economisti sau medici.
Aceasta monotonie de cadre este vazuta ca o scadere care ii tine la distanta de posturile statului unde se lucreaza „in contact cu material sensibil” (categorie B si C). Insa gasesc repede si un avantaj:
„Avem un numar enorm de cadre convertiti la islam care si-au pastrat numele anterior si sunt apti sa se integreze in posturile de categorie B si C”.
Mai zic ei: „Mai mult, zvonuri despre o coloana a cincea in administratie vor conduce la o epurare a actualilor arabi laici, facilitand angajarea noilor cadre convertite”.

Referitor la posturile de categoria A, acestia zic: „Inaltul lor nivel de studii si cultura generala induce aparitia unui profil mental critic, fapt ce conduce la o laicitate feroce si astfel la imposibilitatea recrutarii lor.”

Insa exista un remediu: „Indoctrinarea lor de la o varsta suficient de frageda.”

Un alt obiectiv vizat: „Agentii dormanti in serviciile de securitate, fideli luptei noastre”.

ISLAMUL A FOST INTOTDEAUNA POLITIC

De Mohamed Ibn-Guadi, islamolog la Universitatea din Strasbourg
Aparut in Le Figaro din 17 Iunie 2003

Recentele declaratii ale lui Dalil Boubakeur asupra rolului nefast pe care ar putea sa-l aiba UOIF in sanul republicii, cheama la un examen mai detaliat al acestui subiect. Dezbaterea nu poate sa se puna numai in termeni de cetatenie. Nu se pune problema de a comenta cuvant cu cuvant opiniile domnului M. Boubakeur, insa trei elemente apar ca marcante in declaratiile sale: problema fundamentalismului, reforma si politica in Islam. Islamul nu se rezuma doar in acesti termeni insa, fiind necesar sa intelegem originea si semnificatiile pentru a nu ciunti dezbaterea.
In timpul celei de-a 25-a comemorare a mortii doctorului Ali Shariati, in Iran, chiar unul din teoreticienii revolutiei islamice, doctorul Hashem Aghajari, a fost condamnat in noiembrie 2002 pentru ofensa adusa Islamului. In fapt, el declarase ca este necesara o reforma a Islamului si ca trebuie astfel instaurat un ‘protestantism islamic’. Profesor de istorie la universitatea din Hamedan, acesta a beneficiat de sprijinul studentimii. Sprijin care s-a prefacut in manifestatii in Iran. Oricat de laudabil ar putea parea o astfel de declaratie din partea lui Aghajari, condamnarea demnitarilor religiosi nu este mai putin justificata, mai putin coerenta cu teologia ortodoxa (n.tr. – cu sens de teologie conservatoare a islamului), deci cu Islamul insusi. Si asta pentru motive istorice ca si semantice.
Chiar daca acestea nu fac referinte clare la un prostestantism islamic, declaratii similare sunt facute intr-un colt sau altul al Europei, de catre musulmani laici. Ori a invoca astfel de orientari in cazul Islamului, este egal cu a te descalifica ca si credincios mulsulman: Nu poate exista reforma in Islam, pentru simplul motiv ca aparitia Islamului este o reforma in sine . . . .
In teologia islamica si, a fortiori, in spiritul lui Mahomed, Islamul a venit ca sa confirme revelatiile precedente, adica Iudaismul si Crestinismul. Insa ce se pare ca uita acei care sunt avizi de dialog islamo-crestin, este ca Islamul le confirma, e adevarat, insa obiectivul lui este de asemenea de a le corija.
De altfel notiunea proprie reformei crestine de separare a Bisericii de Stat, este totalmente necunoscuta in Islam. Acolo, institutiile religioase nu sunt separate de cele civile. Spiritualul este indisociabil legat de temporal. Din acest motiv asadar, este ilogic si nepotrivit sa calchezi (copiezi) reforma crestina pe Islam.
Ne ofuscam azi de ‘politizarea Islamului’. Acest termen in sine este de asemenea un non-sens. Islamul a fost intotdeauna politic. Spunand asta insa nu acord nicicum conotatii peiorative acestei realitati. Singura forma de organizare politica care a fost cunoscuta de muslumani de-a lungul istoriei lor de la originile dogmei, a fost Statul islamic. Nationalismul arab este singura ideologie straina, intrucat a fost importata din Europa. Acesta nu a fost decat un scurt si superficial episod in istoria arabilor. Timp de 14 secole, Statul islamic a fost punctul de referinta.
Ca suntem socati sau nu, faptul ca muslumanii declara ca inaintea legilor republicii, trece Coranul, e total corect in Islam. E advarat, putem fi scandalizati, insa cu asta nu o sa putem retrage acestei pozitii coerenta cu cele 14 secole de istorie islamica . . . . Eforturile musulmanilor care incearca concilierea Islamului cu laicitatea sunt desarte. Cum este tot atat de in van pentru musulmani sa caute texte coranice sau ale traditiei, in sprijinul unei astfel de concilieri. Nu exista nici un astfel de text care sa provina din Coran sau Al-hadiths (spusele despre Mahomed), sau comentarii exegetice islamice, care sa spcecifice locul pe care trebuie sa il aiba un musulman ‘traitor in pamant pagan’, caci in Islam nu exista decat Casa Islamului (a pacii) [Dar-al-Islam] si Casa razboiului (Dar-al-Harb). Ori un musulman nu se poate gasi pe un teritoriu non-musulman, fara al percepe ca pe un teritoriu unde legile islamice trebuie sa prevaleze. Si exact asta, pe plan sociologic, este problema Frantei . . . . problema care daca e sa fim sinceri, nu e provocata de musulmani, ci de Republica franceza insasi. Daca Franta cunoaste astazi astfel de probleme cu musulmanii de pe teritoriul sau, este exact din cauza lipsei sale de opinie vis a vis de Islam ca si religie. Este Franta ostila Islamului si viziunii sale? Nu a zis-o niciodata. Este ea favorabila? Nici p-asta nu a zis-o . . . . . Aceasta absenta a angajamentului si a convingerilor proprii, dublata de o necunoastere teologica in materie de Islam, reprezinta de fapt cauza problemei. Realitate care contrasteaza puternic cu ritualul la care sunt invitati in Statele Unite strainii obtinand naturalizarea, si care depun juramant pe steagul instelat . . . .
Astazi atat de multi europeni refuza sa vada in experienta reformei crestine un fenomen unic si specific crestinismului, doar pentru ca pentru spiritul occidental, este dificil sa inteleaga ca religii ce se pretind de la aceleasi origini, avand aceleasi referinte istorice si acelasi Dumnezeu, pot ajunge la concluzii atat de opuse unele celorlalte. Asta ii impinge pe unii sa conchida ca anumite probleme legate de lumea musulmana nu pot avea nici o rezolvare, ca de exemplu conflictul israelo-arab. Atunci cand pe 3 noiembrie 2001, Ben Laden a declarat pe canalul de stiri Al-Jezira: ‘Este total imposibil sa uitam adversitatea care exista intre necredinciosi si noi. Este o chestiune de religie si de credo’, acesta avea, din pacate, dreptate.
Islamul a dat nastere la una dintre cele mai frumoase civilizatii din istoria umanitatii. Insa obiectivul sau nu este numai sa domine, ci si de a face cat mai multi aderenti la mesajul lui Mahomed, prin supunerea la religia islamica. Nu este nimic socant in faptul ca musulmanii doresc sa fie reprezentati de leaderii UOIF!: este o reactie normala, intrucat, UOIF reprezinta un Islam ‘curatat’ de artificiile considerate ca proprii Occidentului (reforma, laicitatea, integrarea civila si etnica, etc.). Cum este de aceea cu atat mai iluzoriu sa crezi ca musulmanii asa-zis reactionari, formeaza o minoritate in Franta: Statul o stie deja, si a o nega inseamna exact a ii ofensa pe mulsumani.

2 responses to “Lumea Arabă

  1. Pot spune ca esti un mare PROST sau un GUNOI DE MASON,nu ne mai intoxicati cu aceste falsuri…………………………….ma abtin

  2. O prezentare foarte buna !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s