Evangheliile Gnostice – de Elaine Pagels

Un extras dintr-o carte interesanta care ne reveleaza complexitatea si antagonismele din perioada aparitiei Crestinismului si a constituirii Bisericii Catolice ca un important centru de putere si influenta.

Din Evangheliile Gnostice

de Elaine Pagels, Profesor de Religie, Princeton University, The Harrington Spear Paine Foundation

Textul original pe adresa web a postului de televiziune publica al Statelor Unite, PBS:
http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/religion/story/pagels.html

Cele 52 de texte descoperite la Nag Hammadi, Egipt, includ asa-numitele ‘Evanghelii secrete’, poeme si mituri atribuind lui Isus ziceri si credinte care sunt foarte diferite de cele ale Noului Testament; omul de stiinta Elaine Pagels comenteaza aceste documente si implicatile lor.

In decembrie 1945 un taran arab a facut o descoperire arheologica extraordinara in Egiptul superior. Zvonurile fac nesigure circumstantele exacte ale acestei descoperiri – poate si pentru ca aceasta a fost total intamplatoare iar vanzarea ei pe piata neagra ilegala. Chiar identitatea descoperitorului a ramas necunoscuta pentru mai multi ani. Un zvon sustinea ca el era un ‘razbunator de sange’ (n.t. – ruda de sange cea mai apropiata a unei persoane asasinate, care conform primitivei traditii a legii iudaice (2 Sam. 14: 7, 11) are dreptul si datoria sa omoare ucigasul rudei sale; aceste practici se perpetueaza si astazi in spatiul celor trei monoteisme acolo unde legile seculare se impun sporadic sau ezitant, in special in lumea musulmana). Altul, ca descoperirea a avut loc langa orasul Naj Hammadi pe Jabal al-Tarif, un munte ciuruit de mai mult de 150 de pesteri. Majoritatii dintre ele cu origine naturala, li s-au adaugat in timp, cateva scobite si zugravite de mana omului, fiind folosite ca morminte incepand cu dinastia a sasea, acum aproximativ 4300 de ani.

Dupa 30 de ani, insusi descoperitorul Muhammad’Ali al-Samman, a povestit cum s-a intamplat. Cu putin timp inainte ca el si fratii sai sa razbune uciderea tatalui sau datorita unei vechi dusmanii, pusera seaua pe camile si se dusera la Jabal ca sa sape pentru „sabakh”, un pamant moale pe care localnicii il folosesc pentru fertilizarea ogoarelor lor. Sapand in jurul unui bolovan masiv, gasira un ulcior rosu de pamant, inalt de aproximativ un metru. Muhammad’ Ali ezita sa sparga ulciorul, crezand ca un „jinn” (duh) sau spirit ar putea sa fie inchis inauntru. Dar gandindu-se ca ar putea contine de asemenea aur, lovi cu sapa ulciorul spargandu-l si desoperind inauntru 13 carti-papirus legate in piele. Intorcandu-se acasa in al-Qasr, Muhammad’ Ali arunca cartile si foile de papirus dezlegate peste paiele adunate pe pamantul de langa cuptor. Mama lui Muhammad’, ‘Umm-Ahmad, recunoaste ca a ars multe dintre papirusuri in cuptor impreuna cu paiele cu care ea aprindea in mod obisnuit focul.

Cateva saptamani mai tarziu, asa cum Muhammad’ Ali povesteste, el si fratii sai isi razbunara tatal ucigandu-l pe Ahmed Ismail. Mama lor i-a avertizat sa aiba sapele ascutite: cand acestia aflara ca dusmanul tatalui lor era prin apropiere, profitara de ocazie si ii taiara picioarele, . . . ii smulsera inima din piept si o mancara ca ultim act al „razbunarii sangelui”.

Fiindu-le frica ca politia, cercetand crima, va perchezitiona casa si va descoperi cartile, Muhammad’ Ali ceru preotului al-Qummus Basiliyus Abd al-Masih sa-i pastreze cateva (n.t. – probabil ca Muhammad’Ali este asa cum multi dintre locuitorii Egiptului superior sunt (sau erau mai bine zis . . . .), crestin copt, de aceea vorbindu-se aici de un „preot”; de altfel, numele acestuia, Basiliyus, inspira acelasi lucru; desemenea „al-massihi”, in limba araba inseamna exact asta: „crestinul”).

In timp ce Muhammad’ Ali si fratii sai erau cercetati pentru omucidere, Rahgib, un profesor de istorie din zona a vazut una dintre carti si a banuit ca este de valoare. Primind una de la al-Qummus Basiliyus, acesta o trimise la un prieten la Cairo sa afle valoarea sa.

Vanduta pe piata neagra a negustorilor de antichitati din Cairo, manuscrisele atrasera repede atentia oficialilor din guvernul egiptean. Prin intamplari dramatice, asa cum o sa vedem, ei cumparara una si confiscara alte 10 si inca o jumate din cele 13 carti legate in piele, numite codexuri (n.t. – colectie de manuscrise vechi, codice) si intrate in patrimoniul Muzeului Copt din Cairo. Insa o parte importanta din cel de-al 13-lea manuscris continand 5 texte extraordinare, au fost scoase prin contrabanda din Egipt si oferite spre vanzare in America. Zvonul despre acest codex ajunse la urechile profesorului Gilles Quispel, distins istoric al religiilor la Universitatea din Utrecht, Olanda. Entuziasmat de desoperire, Quispel indemna Fundatia Jung din Zurich sa cumpere codexul. Insa descoperind dupa ce l-a cumparat, ca din el lipseau cateva pagini, se deplasa in Egipt in primavara lui 1955, pentru a incerca sa le gaseasca in Muzeul Copt. Ajungand in Cairo se duse la Muzeul Copt, imprumuta pozele unor texte si se grabi inapoi la hotel sa le descifreze.

Urmarind prima linie de text, Quispel tresari surprins, cand neincrezator citi: „Acestea sunt zicerile secrete ale lui Isus, si pe care ‘geamanul’ sau (Didymos) Juda Toma (n.t. – Didymos – geaman in greaca (limba traditionala a Noului Testament), Thomas – geaman in arameica, limba lui Isus si a evreilor vremii Sale) le asternu pe hartie. Quispel afla ca colegul sau H.C. Peuch, folosind note ale altui cercetator francez, Jean Doresse, a identificat aceste linii de deschidere ca fiind fragmente ale unei Evanghelii a lui Toma in limba greaca, descoperita in anii 1890; insa recenta descoperire a intregului text ridica noi intrebari: A avut Isus un frate geaman, asa cum sugereaza acesta? Poate fi acest text inregistrarea zicerilor adevarate ale lui Isus? Conform titlului, acesta continea „Evanghelia dupa Toma”; totusi, spre deosebire de Noul Testament, acest text se auto-identifica ca fiind o Evanghelie secreta. Quispel desoperi de asemenea ca acesta contine multe din zicerile cunoscute din Noul Testament; insa aceste ziceri, plasate in alte imprejurari, sugerau alte intelesuri si semnificatii. Alte pasaje, descoperi Quispel, difereau complet de orice traditie crestina cunoscuta: Isus cel viu, vorbeste in ziceri tot atat de criptic si fascinant, ca o koan (zicere) Zen (n.t. – koan: veche povestioara, zicere folosita in unele scoli Zen):

Isus spuse, ‘Daca lasi sa rodeasca ce este in tine, ceea ce va rodi te va mantui. Daca nu lasi sa rodeasca ceea ce e in interiorul tau, ceea ce nu lasi sa rodeasca te va prapadi.’

Ceea ce Quispel tinea in mana, Evanghelia dupa Toma, era numai unul din cele 52 de texte descoperite la Nag Hammadi (transcrierea obisnuita in engleza a numelui). Legate intr-un singur volum cu aceasta se afla „Evanghelia lui Filip”, care atribuie lui Isus fapte si ziceri total diferite de cele din Noul Testament:

. . . . Insotitorul (mantuitorului este) Maria Magdalena. (Insa Cristos o iubea) pe ea mai mult decat pe (toti) ceilalti Apostoli, si obisnuia (adesea) sa o sarute pe (gura) sa. . . . . Ceilalti (Apostoli fura raniti in sentimentele lor) . . . Ei ii spusera lui Isus, „De ce tii la ea mai mult decat la noi toti?” Mantuitorul le raspunse, zicandu-le: „De ce nu va iubesc pe voi asa cum (o iubesc) pe ea?”

Alte ziceri din aceasta colectie, critica credinte uzuale ale Crestinismului, ca nasterea din fecioara sau invierea trupului, ca naive confuzii. Legat impreuna cu aceste Evanghelii este „Apocrifonul lui Ioan” (in traducere ‘Cartea Secreta’), care incepe cu o chemare de a se descoperi „misterele (si) lucruri(le) ascunse in tacere”, mistere despre care Isus l-a invatat pe apostolul sau Ioan.

Muhammad’ Ali, mai tarziu a recunoscut ca o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate. Insa ceea ce ramane este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestine necunoscute pana atunci. In afara de Evanghelia dupa Toma si Evanghelia dupa Filip, descoperirea incude deasemenea „Evanghelia Adevarului” ca si „Evanghelia catre egipteni” care se identifica pe sine ca fiind ‘Cartea Sacra a Marelui (Duh) Invizibil.’ Un alt grup de texte este compus din scrieri atribuite adeptilor lui Isus, cum ar fi „Cartea secreta a lui Iacob”, „Apocalipsa lui Pavel”, „Epistola lui Petru catre Filip” si „Apocalipsa lui Petru”.

Curand a devenit clar ca ceea ce a descoperit Muhammad’ Ali la Nag Hammadi erau traduceri copte vechi de aproximativ 1500 de ani a unor documente mai vechi. Manuscriesele originale fusesera scrise in greaca, limba traditionala a Noului Testament: asa cum Doresse, Puech, si Quispel au putut sa recunoasca, o parte a unuia dintre ele, fiind descoperita de catre arheologi cu aproximativ 50 de ani mai inainte, cand au gasit cateva fragmente ale versiunii originale in limba greaca a „Evangheliei dupa Toma”.

In jurul datarii in sine a manuscriselor nu este mare dubiu in lumea specialistilor in exegeza biblica. Plasarea temporala a papirusurilor databile, folosite pentru a ingrosa legaturile de piele, ca si varianta de scriere copta ne indica intervalul 350 – 400 A.D. Insa oamenii de stiinta sunt in acut dezacord in ceea ce priveste datarea textelor originale, textelor-sursa. Unele dintre ele pot fi cu greu mai recente de 120 – 150 A.D., in masura in care Irineu, episcopul ortodox al Lionului (n.t. – ortodox cu sensul apartinator al curentului care in timp ca deveni majoritar, auto-denumit „drept-credincios”) scriind in anul 180 dupa Cristos, declara ca ereticii „se falesc ca poseda mai multe Evanghelii decat in sine exista”, plangandu-se ca in timpul sau astfel de scrieri deja castigasera o larga circulatie – din Galia prin Roma, Grecia si Asia Mica greceasca.

Quispel si colaboratorii sai care au publicat primii Evanghelia dupa Toma, sugereaza data de aprox. 140 A.D. pentru original. Unii au considerat ca, intrucat aceste Evanghelii au fost eretice, ele trebuie sa fi fost scrise mai tarziu decat evangheliile Vechiului Testament, care sunt datate ca fiind scrise in perioada 60 – 110 A.D. Insa recent profesorul Helmut Koester de la Universitatea Harvard, a sugerat ca aceasta colectie a zicerilor din Evanghelia lui Toma, cu toate ca a fost probabil compusa in jurul anului 140 A.D., poate include anumite traditii chiar mai vechi decat Evangheliile Noului Testament, „posibil din a doua jumatate a primului secol (50 – 100 A.D.), tot atat de veche sau mai veche decat Evanghelia dupa Marcu, Matei, Luca si Ioan”.

Oamenii de stiinta, cercetand manuscrisele gasite la Nag Hammadi au descoperit ca anumite dintre texte relateaza originea speciei umane in termeni foarte diferiti de pasajele obisnuite ale Facerii: „Revelatia Adevarului” de exemplu, spune povestea Gradinii Raiului din prespectiva sarpelui! Aici sarpele, cunoscut de mult ca aparand in literatura gnostica ca principiul intelepciunii divine, ii convinge pe Adam si pe Eva sa ia si ei parte la cunoastere in timp ce ‘Domnul’, ii ameninta cu moartea, incercand cu gelozie sa ii impiedice a reusi sa atinga cunoasterea, si dandu-i afara din Paradis cand acestia totusi reusesc. Alt text intitulat in mod misterios „Tunetul, Minte Desavarsita” ofera un poem extraordinar, narat de o putere divina feminina:

„Intrucat Eu sunt primul si ultimul. Sunt cel onorat si cel batjocorit.
Sunt curva si preasfanta.
Eu sunt sotia si fecioara . . .
Eu sunt stearpa, si multi sunt fii mei . . .
Eu sunt linistea cea de neinteles . . .
Eu sunt rostirea numelui meu.”

Varietatea larga a textelor merge de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasi-filosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni rituale.

De ce au fost aceste texte ingropate si de ce au ramas ele practic necunoscute pentru 2000 de ani? Suprimarea si cenzurarea lor ca documente interzise, ca si ingroparea lor pe costisa Nag Hammadi-ului – ne apare acum – erau ambele parte dintr-o lupta critica pentru formarea Crestinismului. Textele de la Nag Hammadi, ca si altele ca ele care circulau pe la inceputul erei crestine, erau denuntate ca „erezii” de catre membrii curentului ortodox la mijlocul celui de-al doilea secol. Se stia de mult deja, ca multi dintre primii discipoli si adepti ai lui Isus, erau condamnati de catre alti crestini ca fiind eretici, dar aproape tot ce se stia despre ei provenea din atacurile curpinse in scrierile oponentilor lor. Episcopul Irineu, care conducea biserica din Lion pe la anul 180 A.D., a scris cinci volume intitulate „Distrugerea si Rasturnarea Fals Asa-numitei Cunoasteri”, care incepe cu promisiunea de a expune opiniile celor care propavaduiesc acum erezia, . . . . sa arate cat de absurd si in dezacord cu adevarul sunt afirmatiile lor, . . . . fac asta pentru ca . . . . voi sa indemnati pe toti aceia cu care sunteti in legatura sa evite o astfel de prapastie a nebuniei si a blasfemiei impotriva lui Cristos.

El denunta in mod special ca ‘plina de blasfemii’, faimoasa evanghelie numita Evanghelia Adevarului. Se referea oare Irineus la aceeasi Evanghelie a Adevarului descoperita la Nag Hammadi? Quispel si colaboratorii sai care au publicat primii Evanghelia Adevarului, argumenteaza ca da; unul din criticii lor sustine ca randul de deschidere (care incepe cu ‘Evanghelia Adevarului’) nu este un titlu. Insa Irineu foloseste aceasi sursa, cel putin in cazul unuia dintre textele gasite la Nag Hammadi – Apocrifonul lui Ioan (Cartea Secreta a lui Ioan) – ca munitie pentru atacul sau impotriva unor astfel de ‘erezii’. Cu 50 de ani mai tarziu, Hipolitus, un invatat din Roma, scria o alta masiva Respingere a Tuturor Ereziilor pentru ‘a expune si respinge blasfemiile pacatoase ale ereticilor.’

Aceasta campanie impotriva ereziei, implica o acceptare involuntara a puterii sale de convingere si a fortei sale de atractie; insa totusi, finalmente, Episcopii au invins. Dupa convertirea Imparatului Constantin si deci de cand Crestinismul a devenit religie aprobata si incurajata (cel de-al patrulea secol), episcopii crestini care pana atunci au fost persecutati de catre politie, acum le dadeau ordine. Posedarea de carti denuntate de catre acestia ca ‘eretice’, a fost facuta o infractiune penala; copii ale unor astfel de carti, au fost arse si distruse. Dar in Egiptul superior, cineva, posibil un calugar de la invecinata Manastire Sfantul Pachomius, a luat cartile interzise si le-a ascuns de distrugere in ulciorul in care au ramas pentru aproape 1600 de ani.

Dar cei care au scris, reprodus si crezut in aceste texte nu se considerau ca ‘eretici’. Multe dintre scrieri folosesc terminologie crestina, purtand inconfundabila pecete a stilului derivat din mostenirea ebraica. Multi sustin ca prezinta traditii despre Isus care sunt secrete, ascunse de ‘cei multi’, care incepand cu secolul doi au fost numiti ‘Biserica Catolica’. Acesti crestini, sunt numiti astazi gnostici, din grecescul „gnosis”, in mod curent tradus prin ‘cunoastere’. Intrucat acei care afirma ca nu cunosc realitatea transcedenta, sunt numiti agnostici (ne-cunoscatori), persoanele care sustin ca stiu aceste lucruri sunt numite gnostici. Insa gnosis, nu este in primul rand cunoasterea rationala. Limba greaca face distinctia intre cunoastere stiintifica sau rationala („El stie matematica”) si cunoastere prin observatie sau experienta („Ma cunoaste”), care este gnosis. Asa cum gnosticii folosesc termenul, l-am putea traduce prin INTUITIE, intrucat gnosis, implica un proces intuitiv de auto-cunoastere. Si a se cunoaste pe sine, sustineau ei, inseamna a cunoaste natura umana si destinul uman. Conform invatatului gnostic Teodotus, care a scris in Asia Mica greceasca (circa 140 – 160 A.D.), gnostic este o persoana care a ajuns sa inteleaga cine am fost si ce am devenit; unde am fost . . . . si incotro ne repezim; din ce am fost sloboziti; ce este nasterea, si ce este re-nasterea.

Pentru ca a te cunoaste pe tine insuti in modul cel mai profund, iseamna in acelasi timp sa-L cunosti pe Dumnezeu; acesta este secretul gnosis-ului.

Un alt invatat gnostic, Monoimus, spune: „Renunta in a-L mai cauta pe Dumenzeu si creatia, sau alte lucruri de felul acesta. Invata cine se afla inlauntrul tau de face totul sa fie al sau si spune, ‘Dumnezeul meu, mintea mea, gandurile mele, sufletul meu, trupul meu.’ Afla cauza tristetii si a bucuriei, a dragostei si a urii . . . daca vei cerceta cu atentie aceste lucruri, Il vei gasi in tine insuti.”

Ce a gasit Muhammad ‘Ali la Nag Hammadi insa, este se pare o biblioteca aproape in totalitate de scrieri gnostice. Cu toate ca ele sustin ca ofera invataturi secrete, multe din aceste texte se refera la Scripturile Vechiului Testament, iar altele la Epistolele lui Pavel si la Noul Testament. Multe dintre ele includ aceeasi Dramatis Personae ca si Noul Testament – Isus si discipolii sai. Totusi, diferenta este izbitoare. Evreii orotdocsi si crestinii, insista ca un abis desparte umanitatea de Creatorul ei: Dumnezeu este in intregime acest celalalat. Insa cativa dintre gnosticii care au scris aceste Evanghelii, nu sunt de acord cu aceasta viziune: cunoasterea de sine, inseamna cunoasterea lui Dumnezeu; sinele si Dumnezeu sunt una si acelasi lucru.

In al doilea rand, Isus cel real, care a trait, asa cum reiese el din aceste texte, vorbeste despre iluzie/aparenţa si iluminare, nu de pacat si cainta ca Isus din Noul Testament. In loc de a veni sa ne salveze de pacat, el vine ca un calauzitor ce deschide si iluminieaza calea spre intelegerea spiritului. Insa cand discipolul atinge starea de cunoastere, Isus nu mai este maestrul sau spiritual: cei doi devin egali – identici chiar.

In al treilea rand, crestinii ortodocsi (n.t. – cu sens de traditionalisti, de cei care au fost dupa 200 biserica crestina pana la 1054, ei putand fi schizmaticii estului slavo-grec, catolici sau schizmaticii protestanti, in masura in care toti acestia insista inca pe veridicitatea dogmei dumnezeului-om) cred ca Isus este Domnul si Fiul lui Dumnezeu de-o maniera speciala: el ramane in veci diferit de restul omenirii pe care a venit sa o ‘mantuiasca’. Evanghelia gnostica dupa Toma ne spune ca din momentul in care Toma il recunoaste pe Isus, acesta, Isus, ii spune ca amandoi sunt de-o mama, avand acelasi ‘izvor’:

<<Isus spune, „Nu sunt maestrul tau. Intrucat te-ai adapat din torentul involburat ce vine dinspre mine, ti-ai potolit setea . . . . Acela care va „bea” din gura mea va deveni ce eu sunt: Eu voi deveni el si misterele vietii i se vor revela in fata ochilor.”>>

Nu suna aceste invataturi (echivalenta pana la identitate intre divin si omenesc, concentrarea pe aparent si iluminare, intemeietor de religie nedivin ci doar calauza spirituala) mai mult estice (extrem-orientale) decat vestice? Unii cercetatori cristologi si din domeniul istoriei religiilor, au aratat ca schimbind numele, Buda ar putea cu usurinta spune ce Evanghelia dupa Toma atribuie ca spuse ale lui Isus-cel-real. Se poate sa fi influentat traditiile hinduse sau budiste gnosticismul?

Cercetatorul britanic al budismului Edward Conze, sugereaza ca e posibil. El afirma ca ‘budistii erau in contact cu crestinii tomiteni (adica crestinii care stiau de si foloseau astfel de scrieri ca Evanghelia dupa Toma) in sudul Indiei.” Rutele comerciale intre lumea greco-romana si extremul-orient tocmai se deschideau cand gnosticismul traia perioada sa de inflorire (80 – 200 A.D.); de generatii insa, misionarii budisti erau prezenti si faceau adepti in Alexandria. Trebuie avut in vedere ca Hipolitus, care era un crestin de limba greaca la Roma (aprox. 225), stia de brahmanii indieni si includea traditia lor printre sursele ereziei: „Exista . . . . printre indieni o erezie a acelora care filosofeaza printre brahmani, care traiesc din ce pot strange, abtinandu-se de la (a manca) fiinte vii si toate mancarurile gatite . . . Ei spun ca Dumnezeu este lumina, nu ca lumina pe care o vedem, si nici ca soarele sau focul, ci pentru ei Dumnezeu este cuvant, nu din cel care se exprima prin sunet, ci acela al cunoasterii (gnosis) prin care misterele naturii sunt intelese de cel intelept.”

Se poate ca titlul Evangheliei dupa Toma, numita asa dupa acel discipol al lui Isus care – traditia ne spune – a calatorit in India, sa sugereze influenta traditiei hinduse? Cele mentionate ne conduc spre o astfel de concluzie, totusi dovezile nu inchid cazul. Intrucat traditii paralele, pot aparea la diferite culturi la momente diferite de timp, astfel de idei se poate sa se fi dezvoltat in cele doua locuri in mod independent. Ceea ce numim religii estice si vestice si tindem sa le vedem ca ramuri diferite ale aceluiasi fenomen mitologic, se pare ca nu erau asa de bine conturate in caracterul lor antagonic acum 2000 de ani. Cercetarea pe textele de la Nag Hammadi nu reprezinta decat inceputul: asteptam cu nerabdare studiile acelor cercetatatori care pot face studii comparate ale acestor traditii, pentru a descoperi daca orginea lor poate fi identificata in sursele mitologiei indiene.

Chiar si asa, ideile pe care noi le asociem cu religiile estului, e cert ca au aparut in vest in primul secol, odata cu miscarea gnostica, insa ele au fost brutal suprimate si condamnate de polemisti ca Irineu. Astfel, acei care au numit gnosticismul erezie, au adoptat – constient sau nu – punctul de vedere al acelui grup de crestini care se auto-denumeau crestini ortodocsi. Eretic poate fi oricine a carui viziune displace si este denuntata ca atare de catre altcineva. Conform traditiei, un eretic este acela care se abate de la dreapta-credinta. Insa ce defineste ‘dreapta-credinta’? Cine o numeste asa si de ce?

Gasim usor aceasi problematica si in zilele noastre. Termenul de ‘crestinism’ si crestin – in special dupa ce Reforma a avut loc – acopera o impresionanta pleiada de grupuri. Acei care afirma ca reprezinta ‘adevaratul crestinism’ in secolul al XX-lea poate sa fie un cardinal catolic de la Vatican pana la un episcop metodist afro-american predicator de renastere a credintei in Detroit, un misionar mormon in Tailanda sau membrul unei biserici satesti de pe coasta Greciei. Cu totii si in mod eronat, catolici, protestanti sau ortodocsi sunt de acord ca o astfel de diversitate este de data recenta – si deplorabila in fapt. Conform legendei crestine, biserica timpurie era altfel. Crestini de orice denominatie privesc inapoi la biserica primara, pentru a gasi o forma mai simpla, mai pura de credinta crestina. Pe timpul Apostolilor, toti membrii comunitatii crestine isi imparteau banii si proprietatile; toti credeau in aceeasi invatatura, si se rugau impreuna; toti respectau si slaveau autoritatea apostolilor. Numai dupa acesta epoca de aur, a aparut conflictul si erezia: asa ne spune autorul Faptelor Apostolilor, care se autoidentifica ca primul istoric al crestinismului.

Insa descoperirile de la Nag Hmmadi cam tulbura aceasta viziune idilica. Daca admitem ca aceste 52 de texte reprezinta forme ale invataturii crestinsmului timpuriu, va trebui sa recunoastem ca Crestinismul primar, a fost cu mult mai divers decat ce se asteptau aproape toti dintre noi inainte de eveniment.

Crestinismul contemporan, divers si complex asa cum il putem vedea astazi, prezinta de fapt o mult mai mare unanimitate decat bisericile crestine ale primului si celui de-al doilea secol al erei noastre. Intrucat aproape toti crestinii dupa acest moment, catolici, protestanti sau ortodocsi impartasesc trei premize de baza. In primul rand, ei accepta Canonul Noului Testament; in al doilea rand, ei accepta toti Crezul apostolic; si in cel de-al treilea rand, sustin forme caracteristice de institutii bisercesti. Insa fiecare si toate acestea – Canonul Scripturii, Marturisirea de credinta si structura institutionala – au aparut in forma lor actuala numai spre sfarsitul celei de-al doilea secol. Inainte de aceasta data, asa cum ne atesta Irineu si altii, numeroase Evanghelii circulau in diferitele grupuri crestine, mergand de la cele ale Noului Testament, Matei, Marcu, Luca si Ioan, pana la astfel de scrieri ca Evanghelia dupa Toma, Evanghelia dupa Filip si Evanghelia Adevarului, ca si multe alte scrieri secrete, mituri si poeme atribuite lui Isus de catre discipolii sai. Unele dintre acestea se pare au fost descoperite la Nag Hammadi; insa multe altele, sunt pierdute pentru totdeauna. Acei care s-au identificat pe ei insisi ca fiind crestini, prezentau in acea perioada un larg si contradictoriu evantai de credinte si practici religioase. Iar comunitatile imprastiate pe tot cuprinsul lumii greco-romane, s-au organizat in moduri care diferau sensibil de la un grup la altul.

Totusi, pe la 200 A.D. situatia s-a schimbat; Crestinismul a devenit o institutie condusa de o ierarhie pe trei grade, compusa din episcopi, preoti si diaconi, care s-au vazut pe ei insisi ca aparatorii ‘singurei drepte-credinte’. Majoritatea bisericilor, dintre care biserica Romei a luat un rol conducator, respinsera toate celelalte puncte de vedere ca „erezii”. Deplorand aceasta ampla diversitate a crestinismului timpuriu, episcopul Irineu si adeptii sai, au insistat ca nu poate exista decat o singura biserica, si ca in afara acesteia, declara el, ‘nu poate exista mantuire’. Numai membrii acesteia sunt crestini ortodocsi (drept-credinciosi). Si mai sustinea el, aceasta biserica trebuie sa fie catolica, adica universala. Oricine contrazicea aceste afirmatii, sustinand in schimb alte forme de invatatura crestina, era declarat eretic si excomunicat. Cand ortodocsii au castigat sprijin militar, candva dupa ce Imparatul Constantin s-a convertit la Crestinism in secolul al patrulea, pedeapsa pentru erezie s-a inasprit.

Din cartea „Evangheliile Gnostice” de Elaine Pagels, publicata de Vintage Books, extrase folosite cu permisia autorului de catre PBS.

15 responses to “Evangheliile Gnostice – de Elaine Pagels

  1. Eu le-am citit cam pe toate si unele le-am dat si altora sa le citeasca. Daca vreti textele intregi le gasiti la mine. Mail la alin_ciubotariu@yahoo.com

  2. arhanghelul YORAIIM

    PE CEL NEBUN AM SA-L LAS IN NEBUNIA LUI.

  3. Iata o carte buna pe subiectul asta:

    http://uploading.com/files/CXBV5OT9/B.Ehrman.doc.html

    Bart Ehrman
    Les Christianismes Disparus, Bayard 2007 (Lost Christianities, Oxford University Press 2003)

    Le sujet de cet ouvrage est la grande diversité du premier christianisme et de ses textes sacrés. Certains de ces textes furent incorporés au Nouveau Testament. D’autres furent rejetés, attaqués, interdits et détruits. Mon but est d’examiner quelques-uns de ces écrits non canoniques, de voir ce qu’ils peuvent nous apporter sur différentes formes de foi chrétienne et leurs pratiques durant les IIe et IIIe siècles, et de considérer comment l’un des premiers groupes chrétiens prit le dessus et détermina, pour les siècles à venir, ce que les chrétiens devaient croire, pratiquer et lire comme Écritures sacrées.

    Il y avait, aux origines, plusieurs versions possibles du christianisme. Lesquelles ont disparu ? Pourquoi ? Comment ? Dans la grande diversité des textes sacrés, certains furent incorporés au Nouveau Testament, d’autres furent rejetés, attaqués, interdits et détruits. Bart Ehrman nous entraîne dans une enquête palpitante à la recherche de ces christianismes disparus. Nous assistons à une lutte de plusieurs siècles pour l’orthodoxie, qui se transforma en guerre des textes, avec la création d’une multitude de faux, d’apocryphes, d’ajouts, de censures… Nous découvrons d’anciennes interprétations, d’anciennes croyances perdues, comme l’incroyable culte de Thècle, aujourd’hui totalement oublié, et qui, jusqu’au Ve siècle, dépasse celui de Marie en notoriété.
    Notre histoire religieuse ne se limite pas aux croyances et aux pratiques sorties victorieuses des conflits du passé. Elle s’éclaire, pour nous aujourd’hui, de celles qui ont été vaincues et qui ont finalement disparues.

    Bart D. Ehrman est professeur d’histoire des religions aux États-Unis, et auteur de nombreux ouvrages sur la littérature chrétienne et les hérésies des premiers siècles. Les christianismes disparus est son premier livre traduit en français.
    Traduit de l’anglais (USA) par Jacques Bonnet.

  4. Si altele:

    Hist/HistReligion
    http://www.uploading.com/files/9D9I9X5Z/La_religion_SciHum.doc.html
    http://www.uploading.com/files/0BPZT9FQ/BarilLaGrandeIllusion.doc.html
    http://www.uploading.com/files/FUQ92QZG/FinkelsteinIsraelFinal.doc.html
    http://www.uploading.com/files/3VFOTHCU/B.Ehrman.doc.html
    http://www.uploading.com/files/LUXFTC6H/JeanBotteroBibleHistorien.doc.html
    http://www.uploading.com/files/UT20PXCP/GeraldMessadieHistDiable.doc.html
    http://www.uploading.com/files/UBLW88WT/GeraldMessadieHistDiableUnform.doc.html
    http://www.uploading.com/files/LXZ1Z25D/LacarriereMythologies.doc.html
    http://www.uploading.com/files/GUO8CJHZ/BalaChetanMitulCrestin.doc.html
    http://www.uploading.com/files/D1QYV58U/ColettePiat.doc.html
    http://www.uploading.com/files/3GJGDE76/SallesDabadieConcilesOecumeniques.doc.html

    Islam/HistIslam
    http://www.uploading.com/files/DZQRLDGH/VidaAmirMokri.IslamEtDroitsDeLHomme.doc.html
    http://www.uploading.com/files/CWCDG9RD/_DePremare.doc.html
    http://www.uploading.com/files/XTAXWXY4/Interdits.doc.html
    http://www.uploading.com/files/KHXHNHJP/AMDelFinal.doc.html
    http://www.uploading.com/files/D4XL7I3P/HamadiRedissiLePacteDeNadjd.doc.html
    http://www.uploading.com/files/45DRJLYV/Islam_et_OccidentDELACAMPAGNE.doc.html
    http://www.uploading.com/files/83WV2PQH/BLewisRaceCouleursPaysIslam.doc.html
    http://www.uploading.com/files/DO7FCS4S/OlivierPetreGrenouilleauTraitesNegrieres.doc.html
    http://www.uploading.com/files/JW2NP6TH/BernardLewisHistMoyenOrient.doc.html
    http://www.uploading.com/files/0OJTYXFT/LIslamBLewis.doc.html

    Philo/HistPhilo
    http://www.uploading.com/files/7ODCHFHN/JF.Revel.Vol1.doc.html
    http://www.uploading.com/files/E44PMPI6/JF.Revel.Vol2.doc.html
    http://www.uploading.com/files/XNK61IA9/Vol1.HuismanVergezSplitted.doc.html
    http://www.uploading.com/files/VUKO5DYH/Vol2.HuismanVergez.Splitted.FR6.doc.html
    http://www.uploading.com/files/WQY2T8UA/Vol1.HuismanVergez.Splitted.FR6.doc.html
    http://www.uploading.com/files/U411RXPY/JFPradeauMythesDePlaton.doc.html
    http://www.uploading.com/files/G2HE5JQQ/LaurentMichelVacher.LaPassionDuReel.doc.html
    http://www.uploading.com/files/DEI6ZSW4/ConfuciusEulSouYoun.doc.html
    http://www.uploading.com/files/R2HQFYFL/ConfuciusReneEtiemble.doc.html
    http://www.uploading.com/files/LDM7QZTQ/ConfuciusReneEtiembleUnformatted.doc.html

    Sciences/Hist.Science:
    http://www.uploading.com/files/7FFRMSE9/JohnCastiSplitted.doc.html
    http://www.uploading.com/files/WMC3LP8L/VacherScienceParCeuxQuiLaFont.doc.html
    http://www.uploading.com/files/CNTXE5X5/AlbertJacquardScienceUsageNonscientifiqu…doc.html
    http://www.uploading.com/files/GKKGGLN6/HerveFischerSeronsDieuxFischer.doc.html
    http://www.uploading.com/files/EM418W26/Ullmo.doc.html
    http://www.uploading.com/files/Q1H1BBZQ/UllmoNotebook.doc.html

    Conscience, l’esprit:
    http://www.uploading.com/files/HEVW0MD1/Gilbert_Ryle.doc.html

  5. voi sinteti niste demoni care veti arde vesnic de nu va pocaiti gnosticilor

  6. cartile voastre vor pieri inpreuna cu voi

  7. easy (c)re(s)tinu’ lu’ tata, easy…

  8. noi vom pieri cu totii, sau tu crezi in galustele cum ca drept credinciosii nu pier?!

  9. pe you tube este postat un curs tinut in America de un reputat profesor si cercetator in crestinism.aflati aici multe despre crestinismul timpuriu,despre cum au aparut primele evanghelii in istorie ,cum erau ele copiate de mana,astfel incat fiecare editie era diferita de cealalta..

  10. Mi-a placut !Multumesc frumos!

  11. Multumesc foarte mult. Instructiv. Documentat. Multumesc de asemenea tuturor celor de mai sus, de la ‘comentarii’, care au publicat site-uri si bibliografii!

  12. uf , gigi, m-am linistit..eu sunt agnostic..n-o sa ard vesnic…uite si aici se vad limitele cre-s-tinismului; cum adica vesnic? cand timpul e o categorie a acestui univers?si, cum nu cred in crestinism, nu cred nici pacat sau pocainta

  13. pt.gigi….despre ce carti vorbesti?cele dupa care biserica(in numele ,,domnului,,) a ucis milioane de persoane in chinuri inimaginabile(inchizitia) sau cele dupa care preotii abuzeaza de copii(vezi cardinalul de la vatican care a ascuns abuzurile unui vescovo 15 ani)…….toate in numele domnului?

  14. tot pt gigi….sper sa nu piereasca cartile pt nu pot trai fara ele……poker ,21etc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s