Tag Archives: Islam

Ce ne zice Coranul despre Isus?

Pai sa vedem: In ciuda faptului ca toti crestinii cred ca Cristos a fost crucificat, ceea ce este clar afirmat in Marcu 15: 2 – 41, Matei 27: 32 – 44, Luca 23: 26 – 43 si Ioan 19 – 27, Coranul afirma ca cel crucificat de evrei nu era Isus, ci un altul, care ii semana:

Coran 4: 157: ‘Si ei zisera: Sigur l-am omorat pe Mesia, pe Isus fiul Mariei, Profetul lui Dumnezeu.’ Insa ei nu l-au ucis, si nici nu l-au crucificat, ci numai asa li se parura ca au facut, pentru ca in locul lui a fost pus un altul care ii semana, si pe acesta il ucisera, iar cei ce spun altfel, sunt in mare eroare, facand numai presupuneri.’

(traducerea versetului este si o incercare de compilare a versetului respectiv asa cum apare el in cele trei variante standardizate de Coran in limba engleza, reproduse si ele mai jos.)

http://www.usc.edu/dept/MSA/quran/004.qmt.html#004.157

YUSUFALI: That they said (in boast), „We killed Christ Jesus the son of Mary, the Messenger of Allah”;- but they killed him not, nor crucified him, but so it was made to appear to them, and those who differ therein are full of doubts, with no (certain) knowledge, but only conjecture to follow, for of a surety they killed him not:-

PICKTHAL: And because of their saying: We slew the Messiah, Jesus son of Mary, Allah”s messenger – they slew him not nor crucified him, but it appeared so unto them; and lo! those who disagree concerning it are in doubt thereof; they have no knowledge thereof save pursuit of a conjecture; they slew him not for certain.

SHAKIR: And their saying: Surely we have killed the Messiah, Isa son of Marium, the messenger of Allah; and they did not kill him nor did they crucify him, but it appeared to them so (like Isa) and most surely those who differ therein are only in a doubt about it; they have no knowledge respecting it, but only follow a conjecture, and they killed him not for sure.

Islamul, desi multi crestini naivi il vad ca pe o confirmare a dogmelor propriei lor religii, neaga ca Isus a fost Dumnezeu, rezervandu-i acestuia doar rolul de simplu profet – o fiinta umana deci – unul dintr-o lunga lista, si cert nu cel mai important, adica ultimul, care este Mahomed. Dupa cum se vede, aceasta religie neaga ceea ce crestinii numesc „Moartea pe cruce a Mantuitorului”, prin consecinta negand o dogma esentiala pentru Crestinism, aceea a „Invierii Domnului”.

Dar Mahomed si Coranul/Traditia („Al-Hadith”) sa, pot fi si amuzante nu numai ofensatoare la adresa Crestinismului, sa fim veseli deci, caci Mohamed ajuta, chiar daca nu credeti:

PROFETUL CEL CU TEASTA GOALA SI CREDINCIOSUL CU NASUL PLIN (CU DRACI)
”Al-Hadit”, Al-Buhari Volume 4 nr. 516
Profetul spuse, ”daca cineva dintre voi se scoala si se duce sa se spele, trebuie sa-si spele si nasul bagand apa in dansul si sufland de trei ori, fiindca Satana a stat in partea superioara a nasului toata noaptea.”
Al-Buhari Volum 6 Nr. 7

PROFETUL SI CURIOSII SAU CE NE FACEM DACA ‘TERMINAM’ ODATA?:
”Abdullah bin Salam auzi vestea ca Profetul lui Alah sosise la Medina pe cand acesta isi culegea fructele; Se duse la Profet si ii spuse: Iti voi pune trei intrebari la care numai un profet al lui Allah ar putea raspunde; […..] Ce face ca un copil sa semene cu mama sau cu tatal sau?
[…. ] Mahomad raspunse: Daca barbatul se usureaza inaintea femeii, copilul va semana cu tatal, daca insa femeia se usureaza inainte de barbat, atunci copilul va semana cu mama lui.”

PROFETUL SI ECLIPSA:
Volum 2 Nr 167:
Soarele disparu atunci de pe cer, iar Profetul se ridica fiindu-i teama ca venise Ziua Judecatii; se duse la moschee si… […. ] Apoi zise: Aceste semne pe care Alah ni le trimite nu apar din pricina vietii sau mortii cuiva, ci sunt pentru ca Alah vrea sa-si infricoseze credinciosii; asa ca atunci cand veti vedea aceste semne, amintiti-va de Alah, pomeniti-L si rugati-va sa va dea iertarea.

PROFETUL SI PEDEAPSA CEA NAPRASNICA PENTRU EVAZIUNEA FISCALA:
Volum 2 Nr. 485:
Si profetul zise: In Ziua Judecatii camilele vor reveni la stapanii lor fiind in cea mai buna stare de sanatate pe care au avut-o in viata, si daca acesta nu si-a platit zacatul in timpul vietii sale, camila sa il va calca in picioare.

PROFETUL, VACILE SI LUPII VORBARETI:
Al-Hadit, Al-Buhari, Volum 3 Nr. 517
Si Profetul zise: ”Odata un om calarea o vaca, iar aceasta se intoarse la dansul si zise: ”Nu am fost creata pentru acest scop.” [… ] Profetul continua si zise: ”Un lup prinse o oaie si cand pastorul il vana, acesta (lupul) zise: Cine va fi paznicul ei in ziua salbaticiunilor cand nu va mai fi nici un pastor pentru ea in afara de mine.”

DOGMA ORTODOXA A LUI ‘CREDE SI NU CERCETA’ IN VARIANTA ISLAMICA:
Al-Hadit, Al Buhari, Volum 4 Nr 496
Profetul lui Alah spuse: Satan vine la unul dintre voi si zice: ”Cine a creat cutare si cutare?” pana cand va va incita sa va intrebati ”Cine v-a creat Atotputernicul?” Asa ca atunbci cand Satan va inspira cu astfel de intebari, voi sa abandonati aceste ganduri si sa cautati mangaierre in rugaciune.

PROFETUL SI…. MUSCA IN LAPTE (SAU IN ‘VISIKI’):
Al-Hadit, Al-Buhari, Volum 4 Nr. 537
Profetul zise: ”Daca o musca de casa cade in bautura unuia dintre voi, acesta trebuie sa ia seama sa o scufunde in bautura, fiindca una dintre aripile ei are o boala iar cealalta are leacul pentru aceasta.”
Al-Hadit, Al-Buhari, Volum 7 Nr. 366:
Si Profetul zise: ”Cand mananci, sa nu te stergi pe maini pana cand nu ti le-ai lins, sau nu ti le-a lins altcineva.”
Al-Hadit, Al-Buhari, Volum 7 Nr. 534
Profetul lui Alah zise: ” Cand bei (apa), sa nu expiri in vasul din care bei; si cand urinezi, nu atinge penisul cu mana ta dreapta; si cand te stergi dupa treaba mare, sa nu te folosesti de asemenea de mana dreapta.’

72 de Huris
Nemtii au facut Reforma. Ei ne-au (re-)daruit noua muritorilor de rand, Biblia, pana atunci confiscata, pastrata strict, doar ca monopol al privilegiatilor si manipulatorilor cu sutana.
Apoi, tot nemtii ne-au dat exegeza moderna si istoria biblica. Nume ca Herman Reimarus, care prin 1700 incerca cu ajutorul tehnicii ‘citirii paralele’ sa desluseasca viata personajului istoric Isus, sau a celebrului si prolificului teolog-cercetator Rudolf Bultman, sunt consacrate azi. Ele au fost ‘secretia’ interna a crestinismului insusi, care au facut posibila o despartire a minciunii si fabulatiei de adevarul istoric si realitate.

Islamul ca si civilizatie este inca departe, foarte departe de momentul in care astfel de „secretii endogene” pot apare, si mai ales supravietui fizic si profesional, pentru a si produce efectul catalizator al modernitatii si dezvoltarii, efect produs in cazul crestinatatii, de secole deja…..
Dar iata ca pana atunci, tot nemtii, fac azi oficiu’ de „intelectuali arabi”, ne spune un articol din Le Monde.

E bine cunoscut incitativul coranic cu conotatie de bordel, pentru cei care mor pentru Islam; e vorba despre cele 72 de „fecioare ceresti”, promise de catre Alah in Coran, martirilor pe altarul ‘dreptei-credinte’…. si pentru care azi multi ignoranti fanatizati se arunca in aer, tinandu-se bine de testicule…. (fara gluma!).

Iata insa ca cercetari recente dau o alta interpreare anumitor pasaje din cartea sacra a Islamului.
Cum si de ce asa tarziu? Simplu, araba e o limba cu puternica culoare dialectala, araba culta (cea a Coranului) fiind practic o limba diferita de cea populara. Avem de a face practic cu 2 limbi distincte (diglosie), din care una, nu cea mai bine cunoscuta de catre arabii insisi, fiind clasica Coranului. E o limba putin cunoscuta in lumea civilizata; de ex., americanii azi se plang ca nu au suficienti translatori/traducatori de limba araba, azi cand dupa eliberarea Irakului de dictatura bathista a lui Sadam, e necesar sa se faca intelesi de masele lumii arabe.

Pe de alta parte, daca imi mai aduc bine aminte amanuntele despre formarea scrierii lor, aprox. in aceasi perioada, in decurs de un secol sau asa ceva, au aparut 2 scrieri ale limbii arabe. Ca explicatie, in articol se subliniaza insa importanta particularitatii de „alfabet consonantic” al arabei, ca a mai tuturor limbilor semitice (malteza face exceptie). Asta inseamna ca asa cum primul alfabet (presupus fenician) a fost, acestea marcheaza (marcau) numai consoanele (desi din cate stiu, chestia asta cel putin in cazul arabei si ivritului din zilele noastre nu e chiar exacta, intrucat in ambele limbi exista litere care marcheaza vocale, cel putin in anumite cuvinte si in anumite pozitii ale acestora in cuvant, araba i, a, u, ivrit i, a, ).
Ideea este ca la un anumit moment, tarziu, dar temporal neprecizat exact, Coranul a primit un soi de standardizare in citire, realizata printr-un sistem de „vocalizare”, adica un sistem auxiliar de puncte si liniute, care sa marcheze vocala exacta, diferentiand astfel fara echivoc cuvantul ales de un altul, cuvant scris la fel dar citit diferit intrucat contine vocale diferite, dar nemarcate…..

Faptul surprinzator descoperit de un cercetator german, e ca citind adunatura de consoane care face un cuvant din Coran, ‘dezbracat’ in prealabil de mai tarzia regula de vocalizare, in limba arabo-siriaca – dialect larg raspandit in sec. 6 si 7, afirma autorii articolului – obtinem sensuri noi ale cuvintelor si propozitiilor, ba chiar unele mai cu inteles logic si coerenta in contextul dat.

In aceste imprejurari se vorbeste si despre cele 72 de „huris” (curve ceresti) cu ochi mari, care de fapt in arabo-siriaca ar fi doar…. ‘boabe de struguri albi ca si cristalul’ (cam zgarcit Alah asta, sa recunoastem), iar pasajul din surata Maria capata o coerenta neasteptata:
In textul vocalizat cu sensul consacrat de Coran, Isus de abia nascut, se adreseaza lu’ ma-sa, consoland-o: „Nu te intrista! Domnul a pus la picioarele tale un pârâu” – ???????
Insa neamtul nostru erudit ne arata ca luand cuvintele „dezbracate” de linute si puncte, si cititind ingramadirea de consoane ramase in arabo-siriaca, obtinem urmatorul inteles:
„Nu te intrista! Domnul a facut nasterea asta legitima.” – Parca mai are inteles, nu?
Mai mult, insusi termenul de Coran, in limba siriaca insemna doar ‘lectionar’, adica ‘carte de recitat’….

Et si les vierges célestes du Coran n’étaient que fruits blancs ?
Roger-Pol Droit, LE MONDE | 05.05.03 | 13h51
http://www.lemonde.fr/article/0,598…318972-,00.html

Ali Sina
– O scrisoare de raspuns a celebrului disident iranian „Ali Sina” –

Uita Vestul domnule Rahim! NOI suntem dusmanii Islamului. Noi acuzam Islamul de discriminarea ne-musulmanilor si de intoleranta impotriva minoritatilor, de instigare la ura, de spalarea creierelor victimelor sale, de nerespectarea drepturilor omului si de jignire a celei mai elementare inteligente umane, de mentinerea a milioane de oameni in ignoranta si umilinta saraciei abjecte, de subjugarea femeilor si de crime impotriva umanitatii.

In articolul dumitale ai citat din aceasta ‘Zicere’ (hadith) pentru ca nu exista nici un vereset in Coran care sa spuna asta, si chiar si acel citat din hadith nu are vreo referinta; Zici ca Mohamed ar fi spus: ‘Cel ce abuzeaza de un dhimi (subiect ne-musluman al statului islamic), atunci ii voi fi dusman si vom avea de-a face la Judecata de Apoi.’ Poti sa ne spui te rog unde ai gasit citatul asta? Si apoi spune-ne cum se impaca acesta, cu urmatoarele veresete coranice: ‘Lupta-te cu cei care nu cred nici in Alah, nici in Judecata de Apoi, si care nu se tin de ce a interzis Alah si profetul Sau, nici nu socotesc adevarata Religia cea Adevarata, pana cand nu platesc Jizya (birul) cu supunere bucuroasa si se simt ingenunhiati (Coran 9:29)’.

Inchipuieste-ti ca Vestul ar fi decis sa aplice aceste ‘invataturi’ ale Coranului pe muslumani. Ce-ai zice daca acest ‘blestemat Vest’ ti-ar impune o amenda ca esti musulman si te-ar face sa te simti ‘ingenunchiat si cu supunere bucuroasa’. Jizya nu este si nu a fost niciodata ceva simbolic asa cum apologetii islamului striga cat ii tin gurile astazi. Profetul a pretins JUMATATE din veniturile evreilor Keibarului dupa ce a ucis toti barbatii. Aceasta taxa era deci impusa batranilor, copiilor si femeilor urate care nu meritau sa fie luate ca scalvi si astfel ramaneau in comunitatea cucerita.

Versul de mai sus in araba incepe prin a spune: ‘Qateloo alladina la yo’menuna bellah’ Traducatorul versiunii de Coran foloseste ‘lupta-te’, dar ‘qateloo’ inseamna ‘omoara’: ‘Omoara pe cei care nu cred in Alah… ‘ Versul de mai dinainte cere musulmanilor:
‘O voi ce credeti! Adevarat e ca ‘mushrikan-ii’ (necredinciosii) sunt ‘najasun’ (murdari, impuri). Nu-i lasa dar sa se apropie de ‘Al-Masjid-al-Harâm’ (mecca) dupa acest an…. (Coran 9:28).
Are Vestul vreo lege capitalista care discrimineaza muslumanii de-o maniera asa barbara numindu-i ‘murdarii’? Iti amintesc ca musulmanilor le este permis chiar sa viziteze Vaticanul si nimeni nu-i opreste sa-si puna intrebari in legatura cu religia crestina.
Coranul este plin de ‘invataturi’ ca cele de mai sus; Sa trecem in revista cateva:
Coranul cere musulmanilor sa omoare necredinciosii ori de cate ori ii prinde (Coran 2:191), sa omoare si sa se poarte brutal cu ei (Coran 9:123 ), sa-i macelareasca (Coran 9:5 ), sa se razboiasca cu ei (Coran 8:65 ); Coranul ia libertatea de credinta intregii umanitati afirmand clar ca nu poate fi acceptata nici o alta religie decat Islamul (Coran 3:85). Ii trimite pe cei care nu cred Coranul in iad, ii numeste najii (murdari, impuri) (Coran 9:28), si aproba abuzul marital (Coran 4:34). Ordona credinciosilor sai sa se razboiasca cu necredinciosii pana nu mai ramane nici o alta religie decat islamul (Coran 2:193). Zice ca necredinciosii merg direct in iad unde vor fi obligati sa bea apa fiarta (Coran 14:17), cere musulmanilor sa macelareasca sau sa crucifice, sau sa taie mainile si picioarele necredinciosilor, ca acestia sa fie alungati din tara cu ocara si ca ‘acestia vor fi aspru pedepsiti in lumea de apoi’ (Coran 5:34). Ca necredinciosilor le vor fi croite ‘haine de foc si apa fiarta le va fi turnata in cap, tot ce le este in mate si pielea le va fi topita si vor fi chinuiti cu fiare sub forma de carlige (Coran 22:9). Coranul interzice muslumanilor sa se imprieteneasca cu un necredincios chiar daca acesta este tatal sau fratele acestuia (Coran 22: 9, 3: 28). Coranul cere musulmanilor sa se lupte din greu impotriva necredinciosilor, pentru ca acestia sunt ai iadului (Coran 66: 9).
‘Sfantul’ profet cerea discipolilor sai sa ‘taie capetele necredinciosilor’, iar dupa ce fac un mare macel printre ei, sa-i lege bine pe cei care supravietuiesc (Coran 47: 4).
Cat despre femei, cartea lui Alah zice ca ele sunt inferioare barbatilor si sotii lor au voie sa le biciuiasca si sa le pedepseasca daca le gasesc neascultatoare (Coran 4:34). Ne ‘invata’ ca femeia va merge in iad daca nu-si asculta sotul (Coran 66:10). Sustine ca barabtul are un ascendent asupra femeii (Coran 2:228). Nu numai ca neaga dreptul egal al femeii la mostenire, dar priveste deasemenea femeia ca [cenzurat] si decreteaza ca marturia ei nu este admisibila in curte (Coran 2:282). Asta se traduce astazi ca intotdeauna cand o femeie este violata, aceasta nu poate acuza pe violator fara sa produca un martor de sex masculin. Mohamed a permis barbatilor sa se casatoreasca cu pana la patru neveste, si le-a dat autorizatia sa se culce cu sclavele lor ca si cu cate femei captive pot avea (Coran 4:3). El insusi a facut exact acest lucru. Astfel se explica de ce intotdeauna cand o armata musulmana subjuga o alta natiune, ei ii numesc ‘kafir’ (pagani), si isi obtin asatfel permisiunea sa violeze femeile si sa masacreze barbatii. Soldatii pakistanezi au violat 250 000 de femei bengali in 1971 dupa ce au masacrat 3 000 000 de civili neinaramati cand leaderul lor religios a decretat ca bangladesienii sunt ne-islamici (cu toate ca erau toti de religie islamica). Astfel se explica de ce paznicii de puscarii ai regimului islamic din Iran violeaza si apoi omoara femeile fara sa dea nimanui socoteala, numindu-le doar apostate si dusmance ale lui Alah.
Domnul Rahim scrie: ‘Islamul nu recunoaste conceptul discriminarii sau drepturilor egale, ci mai degraba acorda drepturi la musulmani si ne-musulmani, recunoscandu-le nevoile lor individuale de rugaciune, impartind in acelasi timp dreptate, inaltele valori si prosperitate.’
L-am ruga pe Dl. Rahim sa fie mai clar; ce vrea sa zica de fapt? Ce vrea sa insemne ‘Islamul nu recunoaste conceptul discriminarii sau drepturilor egale, ci mai degraba acorda drepturi la musulmani si ne-musulmani’? Este el insusi confuz, sau vrea sa isi amteasca cititorii? Discrimineaza Islamul ne-musulmanii sau nu?
Pentru cei care nu sunt obisnuiti cu tehnicile ipocrite ale apologetilor islamului, as vrea sa explic ca Dl. Rahim incearca sa amestece cuvintele astfel incat recunoscand ca Islamul nu garanteaza drepturi egale ne-musulmanilor, scoate in evidenta faptul ca le acorda totusi un altfel de drept care nu este acelasi dat musulmanilor, un fel de cetateni de clasa a doua. Dhimi-lor le este dat dreptul sa traiasca cu conditia sa nu invete religia lor la altii, sa plateasca jumatate din veniturile lor ca jizya, sa se considere cetateni de clasa a doua si sa nu aspire niciodata sa aiba un post administrativ, sa se casatoreasca cu o musulmanca sau Doamne fereste, sa conduca o natiune islamica.
Acum comparati si voi acele ‘malefice’ legi capitaliste ale Vestului. Au ei astfel de legi discriminatorii impotriva musulmanilor?
Dl. Rahim biciuieste Vestul zicand: ‘Este suficient ca cineva sa se uite la Vest ca sa descopere ca egalitatea, justitia, si repsonasabilitatea sunt toate selective si un privilegiu practicat de niste putini care sunt de o anumita culoare, religie, rasa, si statut financiar.’
Da, multi oameni si in Vest au prejudecati. Dar ce conteaza este ca legile stipuleaza egalitatea si ca exista mecanisme care elimina si corecteaza consecintele prejudecatii in viata de zi cu zi acolo. De exemplu ‘Clauza sansei egale la munca’ face parte din Codul Muncii canadian si obliga companiile sa angajeze un numar minim de minoritati vizibile. Adesea albi cu calificare mai buna nu pot fi angajati, postul fiind obtinut de membrii mai putin calificati ai minoritatilor vizibile. Amer-Indienii in Canada au atatea avantaje in comparatie cu albii, ca adesea acestia se lupta din greu sa-si obtina sau mentina statutul de membru al Primei Natiuni, chiar daca doar unul dintre parintii lor sunt indieni autohtoni.
Aceasta a creat anumite resentimente printre albii ce nu au dreptul sa prinda peste in anumite luni ale anului din motive ecologice, in timp ce autohtonii pot, adesea ei neputand deasemenea sa obtina admiterea intr-o universitate pentru care platesc taxe de scolaritate piperate pentru ca locurile acordate prin cota sunt ocupate de un indian autohton fara ca acesta sa plateasca vreun sfant. Autohtonii sunt scutiti sa plateasca impozite.
Insa daca acestia aspira sa devina Prim Ministrul tarii nu exista vreo discriminare legala impotriva lor. De altfel guvernatorul Canadei este autohton. E adevarat ca Iezuitii si misionarii au facut o groaza de rau indienilor autohtoni, insa azi legile sunt total in favoarea lor. Lucrul realmente important aici este ca legile favorizeaza minoritatile si ca asta este ce conteaza! In Islam, insesi legea coranica (shariah) este discrimniatorie. Multi musulmani antrenati de propria lor constinta tind sa fie corecti fata de minoritatile oprimate ale tarilor lor, insa legea islamica ii opreste din drum.
Dl. Rahim continua: ‘In societatile vestice vom intalni aceasta politica selectiva care face sa nu fie loc niciodata pentru nici un grup politic care nu participa la democratie si nu suporta baza intelectuala a sistemului capitalist.’
Domnule, democratie inseamna particparea tuturor. Democratia nu este discriminatorie. Bineinteles, democratiile nu admit miscarile nedemocratice si dictatoriale care nu accepta regulile jocului. Incerci sa spui cumva ca democratia este rea pentru ca nu permite grupurilor fasciste sa se foloseasca de mecanismele ei pentru a o distruge, ca nu permite acestora sa prinda radacini si sa infloreasca.
Ca un apologet al Islamului mi-ai fost de un mare ajutor sa revelez Islamul real. Te rog scrie mai des.
Dl. Rahim zice: ‘Mai mult, intarirea neonazismului in Germania, popularitatea extremei drepte a D-lui Heider in Austria, recentele dezordini in nordul Angliei, interzicerea de a purta voalul la scoala femeilor musulmane in Franta, toate reliefeaza nedreptatea, inegalitatea si nemultumirea Vestului.’
Aici acesta are dreptate. Exista un sentiment anti-musulman care mocneste in Vest. Exista o gramada de resentiment printre vestici care initial au deschis usile primind muslumani, le-au acordat drepturi si sanse egale sa munceasca,.sa traiasca si sa prospere in tarile lor. Totusi musulmanii nu s-au integrat in societate. Au tinut la ale lor, s-au auto-bantustanizat, au continuat sa invadeze Vestul prin imigratie si au crescut in numar prin crestere demografica rapida. Acum ca numarul lor este atat de mare, acestia cer statut special. In Ontario musulmanii au enervat multi crestini cand au cerut ca facilitatile scolilor finantate public sa fie folosite pe post de moschei la rugaciunea de vineri. In Italia au socat opinia publica cand au cerut itlaienilor sa distruga o fresca veche de sapte sute de ani dintr-o biserica care le deranja lor sensibilitatile religioase. In Marea Britanie au pornit dezordini, agresand gazdele lor, fiind in fapt singura minoritate acolo care sta in izolare ermetica si refuza orice forma de integrare.
Este total normal sa te astepti la cresterea ostilitatii vesticilor in ceea ce ii priveste pe musulmani.
Intr-adevar, le-am invadat casele, am profitat de toate legile lor umaniste, am speculat beneficiand de ajutorul lor social, ne-am reprodus ca iepurii, ne-am tinut spearati, le-am insultat cultura, le-am dispretuit valorile si le-am convertit copii in zombii instigatori de ura care s-au intors impotriva propriei lor culturi, societati si propriilor parinti. In timp ce numarul musulmanilor in Vest este in crestere, numarul ne-musulmanilor in tarile islamice este si a fost in permanenta descrestere. Cred ca multi oameni in Vest privesc cu neincredere musulmanii datorita dispretului lor pentru societatile in care au venit sa traiasca si de care profita, din cauza refuzului lor obsesiv de a se integra in aceste societati.
Pe de alta parte, am creat o astfel de atmosfera in tarile noastre, ca nici un ne-musulman nu isi poate permite sa stea acolo unde Islamul este ‘legea tarii’. Peste tot in lume din China (Xinjiang), Republica Centr-Africana, mergand prin Filipine (Mindanao), India (Kasmir), Russia (Cecenia), Yugoslavia (Bosnia, Kosovo si Macedonia), Sudan si Etiopia (Eritreea), musulman inseamna razboi si macel.
Cat despre privarea de drepturi ale bietelor fete musulmance ce vor sa poarte voalul islamic in scolile publice, ar fi cazul sa te concentrezi mai bine pentru moment asupra drepturilor ne-musulmanilor in tarile Islamului. Acestia sunt privati de cele mai elementare drepturi umane in tarile musulmane, si tu te plangi ca femeile musulmane nu sunt lasate sa introduca un cod vestimentar primitiv intr-o tara unde sunt oaspeti si unde nici autohtonilor nu le este permis sa-si afiseze religia in scolile publice. Daca nu le convine, ele pot sa se intoarca inapoi de unde au venit. Dhimii insa, sunt prinsi in tarile islamice si nu pot sa se duca nicaieri… Ei apartin acestor tari si inainte de invazia Islamului ei au posedat aceste tari.
Dl. Rahim continua: ‘Si nu se opreste aici – boala s-a imprastiat si in lumea musulmana. In Arabia Saudita oamenii veniti la munca din Asia sunt rau tatati, exact asa cum si turcii ii trataza rau pe truci, si asa mai departe.’
Ce necinste intelectuala! Acum acest personaj ipocrit vrea sa puna in carca Vestului flagelurile musulmanilor care isi au inspiratia directa in Coran. Bigotismul saudienilor nu are nimic de-a face cu Vestul dar are totul de-a face cu islamul. Cand acesti barbari au invadat tara mea, Iranul, au macelarit sute de mii dintre noi, luand milioane ca sclavi. Au distrus bibliotecile noastre si au pus un arab in casa fiecarui iranian. Sarcina acestui arab era sa vegheze asupra familiilor de iranieni sa se asigure ca acestia nu deviaza de la legea islamica, pedepsindu-i pe loc pe cei care ar fi vrut sa se reintoarca la cutumele lor nationale. Daca un iranian era calare si se intalnea cu un arab pe jos, iranianul trebuia sa descalece si sa lase arabul sa se suie pe cal, in timp ce el trebuia sa tina fraul calului sau magarului si sa-l duca pe arab la destinatie. Nici unui iranian nu ii era permis sa aiba o functie importanta in propria sa tara. Aceasta ne rasculat si a fost sub conducerea lui Abu Muslim Khorasani cand ne-am ridicat cu manie, am omorat toti parazitii de arabi din Iran, am reinstituit limba noastra, am readus nationalitatea noastra, obiceiurile si sarbatorile. Multe alte tari ca Siria, Egipt, Iraq si Palestina, si-au pierdut limba si identitatea nationala, fiind arabizati complet.
Multumita Iranului, azi tari ca Pakistan, Banglades si Indonezia au inca limba lor ancestrala dupa ce au fost fortati sa se islamizeze. Ca sa numesti aroganta si trufia arabului, pornirile lui spre intoleranta o influenta a Vestului este o insulta la adresa inteligentei si o bataie de joc pentru adevar. Numai un musulman poate fi capabil de o astfel de apatie intelectuala….
Dl. Rahim concluzioaneza: ‘Trebuie sa intelegem ca kaffirii (paganii) vor continua sa aiba planuri de deformare a imaginii Islamului, folosindu-se de acuzatii de discriminare si inegalitate pentru a-si introduce modul lor de viata in tarile islamice.’
Raspunsul meu este Islamul are o imagine stramba total evidenta pentru orice cititor al Coranului. Discriminarea si inegalitatea sunt realitati intrinseci Islamului, Islamul nu are loc in lumea civilizata… Occidentalii nu pot si nu se vor opune Islamului pentru ca ei cred ca religia tine de sfera privata. Adevaratii dusmani ai Islamului sunt chiar victimele lui. Noi suntem dusmanii acestui cult instigator la ura. Pentru 1400 de ani nu am avut voce de ridicat. Ne-ati inchis, ne-ati ucis, ne-ati terorizat si ne-ati tinut cu pumnul in gura. Ne-ati ars cartile si ne-ati ars trupurile. Insa acum ne intoarcem pentru razbunare. Suntem vocile lui Ar Razi, Abu Ali Sina, Khayyam, Al Muari and Ibn Rushd. Suntem apostatii acestui cult barbar si primitiv. Suntem copii celor martirizati de acest cult salbatic. Am revenit sa ucidem acest monstru si sa eliberam tarile si popoarele noastre de gunoaiele lui. Soarele cunoasterii a rasarit, iar noaptea ignorantei e departe: Unde o sa va ascundeti cand soarele adevarului o sa ajunga la zenit?

Pagina web a lui Rică – pagina lipsă din istoria crestinismului

Reclame

Islamul interdictiilor

Acesta este un interviu din ziarul belgian „Le soir” cu renumitul islamolog francez Anne-Marie Delcambre, autoare a 4 carti pe tema islamului („Islamul”, „Mahomed”, „Mahomed: Cuvantul lui Allah”, „Islamul interdictiilor”), interviu avand ca subiect ultima sa carte, „Islamul interdictiilor”.

„Nu islamistii sunt vinovatii, ci textul care ii inspira”

Anne-Marie Delcambre, conferentiar islamolog si professor de araba la Liceul „Ludovic cel Mare” din Paris

Anne-Marie Delcambre

Anne-Marie Delcambre

Tocmai ati publicat cartea intitulata „Islamul interdictiilor”. O carte la limita rechizitoriului, a pamfletului chiar. Fara concesii fata de islam, acel islam pe care dumneavoastra il numiti „juridic” si pe care il asociati islamului sunit, impartasit de 90 la suta dintre musulmani. Un islam „al celor 70 de interdictii” (mancare, sexualitate, bani, etc.) si de unde „acela care interpreteaza literal Coranul si Sunna (faptele si cuvintele profetului Mohamed), poate sa-si justifice un act razboinic sau terorist.” Un islam despre care ziceti: „cu riscul de a soca, trebuie sa avem curajul sa spunem ca „integrismul” (fundamentalismul) nu este maladia, ci doar urmarea in integralitate a dogmelor religioase.” Ce v-a facut sa scrieti aceasta carte?

Este dorinta persoanelor care asista la conferintele mele si care mi-au cerut sa explic de ce li se spune ca „evenimentele actuale nu au nimic in comun cu islamul, ca islamul nu inseamna razboi si violenta, ca inseamna pace si toleranta.”

Dar nu este totusi cuvantul „pace” (salam) de la care vine numele islamului?

Nu, cuvantul care genereaza termenul islam este „aslama”, care inseamna „a se supune”. Intrucat predau araba si sunt familiara cu dreptul musulman de mai bine de 30 de ani, am decis sa nu mai permit sa se prezinte publicului un islam cosmetizat, „crestinat” sau „laicizat”, care nu are nimic in comun cu islamul juridic, acela al „odioasei fetze a interdictiilor”.
Am vrut ca oamenii sa afle ca a existat o complicitate intre cei care spun „nu asta este islamul” doar pentru ca isi doreau sa nu fie asta, si musulmanii care gandesc „mai bine sa spunem si noi asa” decat sa dam pe fata lucruri care o sa ne puna in dificultate.
In demersul meu, m-am sprijinit pe textul Coranului si pe prima biografie a profetului Mohamed.

Insa islamul pe care ni-l prezentati, acela al „sharia” (legea islamica), al dreptului musulman care in lumina analizei dumneavoastra nu prea lasa mult spatiu pentru drepturile omului, este inspaimantator!

Islamul juridic este inspaimantator intrucat a aparut intr-un context tribal si de razboi.

Acela al profetului Mohamed la Medina (intre 622 si 632), un profet pe care il descrieti ca „mai mult un om politic decat religios, mai mult sef tribal si intrigant”?

Asa este… este total eronat sa spui ca islamul filozofic sau mistic are tot atat de multa pondere ca si islamul juridic. In fapt, islamul filozofic a fost marginalizat. Cat despre misticii musulmani, ei au fost crucificati.

Deci e vorba de o impostura ce trebuie denuntata?

Da. De maniera unei scrisori deschise care sa spuna: „Nu trebuie sa luati oamenii drept idioti”.
Exista o ipocrizie din partea musulmanilor si ne-musulmanilor, un fel de „religious correctness” pe sablonul lui „political correctness”, care face sa nu spunem adevarul despre textele sacre.
Scopul meu este articularea acestui adevar.

Nu este totusi paradoxal sa-i denuntam pe acei care vor pacea?

Pacea, si eu o vreau…. Daca denunt cu vigoare „islamul interdictiilor”, fac asta pentru ca doresc sa inceteze diabolizarea oamenilor, oameni ca Tariq Ramadan care nu au facut decat sa comita „crima” de a vrea sa aplice integral ceea ce ei cunosc din textele sacre. Nu vreau sa mai diabolizam oameni ci textul. In acelasi timp, ma adresez musulmanilor pentru a-si spune punctul de vedere: Exista in textele lor sacre lucruri care pun probleme, ucigase, inacceptabile.

Si mai ingrozitor inca, in opinia dumneavoastra singurii adevarati musulmani sunt integristii, intrucat sunt singurii care urmeaza textele cu rigoare.

Ingrozitor? Acesta este adevarul… Apoi, a explica originea unui act nu inseamna a-l justifica, scuza sau accepta. Eu nu fac judecati asupra acestora. Prezint doar o constatare.

O constatare ingrozitoare pentru un islamolog care preda limba araba, fara indoiala din dragoste sau pasiune.

Nici din dragoste, nici din admiratie. E necesar sa ramanem obiectivi in profesie. Nu pot sa ma indragostesc de o civlizatie, care considera femeia o permanent minora. Si nu as fi aderat nicicand intr-o astfel de masura la modul de a vedea lucrurile specific Occidentului, daca nu as fi fost confruntata in profesie cu textele islamice.

Care este solutia? Pentru ca asa cum explicati, insasi epoca de aur a islamului, aceea al lui Avicene (sec. X) sau Averoes (sec. XII) nu se datoreaza decat aporturilor facute pe pamant Islamic de catre bizantini, persani sau crestini, care l-au tradus pe Aristotel….

Mingea este in terenul musulmanilor. Ei trebuie sa se ridice si sa spuna ca nu islamistii sunt vinovatii, ci textele sacre care ii incita si le permit acestora sa fie asa cum sunt. Trebuie deci ca muslmanii sa deschida usa interpretarilor moderne si sa aiba curajul de a nu accepta anumite lucruri din Coran.

Dar cum asta, intrucat un musulman nu poate contrazice Coranul?

In tarile islamice, este sarcina lor rezolvarea acestei probleme. In Franta insa, in Europa, cel mai bun mijloc de aparare este sa nu contrapunem o alta religie. Solutia este deci sa spunem ca „exista un sistem pe care Occidentul l-a ales, acela al drepturilor omului, si aici vom fi intransigenti.” Iar musulmanii vor trebui sa se adapteze, cum de altfel crestinii si evreii au facut intotdeauna pe pamantul islamului. Cum, mai tarziu, catolicii si evreii au facut-o si ei pe pamant republican.

E necesar deci ca in Occident, musulmanii sa se adapteze.

Repet, textele sacre sunt „negre”, nu musulmanii. Ei au avut dintotdeauna o anumita sanatate morala, intelectuala si vitala care sa-i faca in majoritate sa „surfeze” cu realism peste textele sacre. Ca si crestinii: cunosc foarte putini crestini care sa-si fi vandut tot ce aveau, pentru a urma exemplul lui Isus…..

Solutia?

Sa incercam sa spunem „nu!”
Dumenzeu evolueaza in timp si spatiu. De ce sa nu stergem de acum textele inegalitare ale Coranului si ale Sunnei?
Daca nu, sa reintroducem sclavia, caci si ea se regaseste in Coran….

Un nou Coran, deci?

Biblia a suferit deja interpretarea moderna…. Insa sunt pesimista. Doar daca ne vom refugia intr-o laicitate intransigenta, intr-o comnitate de valori care sa fie acelea ale drepturilor omului si care pun legile umane deasupra celor „ale lui Dumnezeu.” Este singurul mod de a crea un islam individual.

Un islam modern, occidental, care sa permita „coabitarea”?

O sper….

Din aceasta perspectiva devine importanta legea asupra laicitatii in Franta, care interzice voalul la scoala si in functia publica?

Bineinteles. Legea va permite celui slab sa se protejeze si va repune lucrurile la punct in materie de principii republicane ca neutralitatea statului, egalitatea barbat-femeie si mixitatea (sexelor in scoala).

Pagina web a lui Rică – pagina lipsă din istoria crestinismului

Istoria se repetă?

La distrugerea modului de viată si civilizatiei create de romani pe întinsul lor imperiu, adesea este invocată ca motiv de către o parte dintre istorici, raspândirea, si finalmente impunerea, sectei iudaice care este crestinismul. Trecând peste disputa, documantar-istoric vorbind inegală, între cei care resping si cei care sustin o astfel de teza, merita observata o oarecare asemănare între situatia din epoca discutata si cea de azi. Parelela se face pe de o parte, între crestinism ca „gropar” al modului de viata roman, si islam, ca potential „gropar” al modului de viata occidental de azi, pe de cealalta parte.

Perspectiva, evident, trebuie păstrată: diferentele pot fi multe, însă discutăm ce e comun mai jos! Dintre diferentele marcante pe care, de ex., eu le găsesc, este aceea că făra indoială, atunci nu se inregistra un decalaj demografic atât de dramatic între membrii noi secte în mars triumfator spre palat si restul populatiei romane; demografia deci, ea nu intra atunci in calcule. Fiecare, cred, poate remarca câte o diferentă sau mai multe. Să trec însa la asemănari, asa cum le văd eu.

Am să încep, surprinzator poate, printr-o trasatura comuna a islamistilor de azi (dar sa fim sinceri, si a majoritatii maselor musulmane de azi si dintotdeauna) si a crestinilor de odinioara, trasatura pe care as numi-o „psihoza antisexista”. Ea s-ar traduce printr-o aversiune fata de femeie si sex, printr-o crispare artificiala a unui dat natural.
Astfel, urmând exemplul vietii sterile a lui Isus, ca si spusele sale din Matei 19:12*, chiar începând cu Parintii Bisericii Timpurii, apare o practica dementa, anume auto-castrarea.

Trebuie spus insa cinstit, ca practica e întâlnita si în multe alte religii orientale aparute înaintea crestinismului si din care acesta si-a inspirat partial ritul si mitologia, nu amintesc aici decât macabrele ceremonii ale adeptilor Cibelei, primul cult oriental adoptat din nefericire de romani, care de ‘dies sanguinis’ îsi taiau „bărbătiile” pe care le zvârleau mai apoi înspre statuia zeitei. Dar aici discutam crestinismul si islamul, cu ale lor obsesii, nu exotice si trecatoare culte!

Parintele Bisericii Timpurii Origen, apologetul crestin cu cea mai mare opera, trăitor fiind la finele secolului 2 si începutul secolului 3, se auto-mutileaza din tinerete, motivându-si actul exact pe pasajul Evangheliei citate mai sus. Istoria ne spune ca gestul lui ii va face emuli, o întreaga miscare de masă aparând. Gloate întregi de fanatici, automutilându-se fizic sau nu, parasesc orasele retragându-se în pustietate, de unde nu reveneau hirsuti si murdari, decât la chemarea autoritatilor religioase pentru a semana spaima si moarte printre oraseni, asa cum a fost în cazul asalturilor repetate asupra Alexandriei si care au dus la distrugerea marii biblioteci si finalmente la asasinarea Hipatiei. Ca o reflexie peste timp a acestei psihoze amintite mai sus, este si corolarul socant dar inevitabil al obligatiei de celibat, in vigoare si azi in Biserica Catolica, anume puhoiul de scandaluri de homosexualitate, abuz sexual si pedofilie, cu care aceasta ne oripileaza la citirea stirilor din presa ultimilor ani, când au fost dezvaluite sute de astfel de cazuri. Presupunând ca si calugarii sau clerul ortodox inalt (episcopii ortodocsi, nici ei, nu trebuie sa fie casatoriti), au cam tot atât de mare „succes” in suprimarea naturii din ei însisi, pe cât o au si preotii catolici, putem sa ne inchipuim cum stau lucrurile în interiorul zidurilor etanse ale mânastirilor!

Istoricul mentălitatilor Philippe Aries, relatează în a sa „Istorie a vietii private”, cum inocenta sintagma petrista din Noul Testament „trupul este ca iarba”, este interpretata la începuturile crestinismului de catre monastici de maniera naucitoare: el (trupul), se poate „aprinde” ca iarba (uscata), de unde maxima si aberanta sfidare si jignire: „inainte de a-si duce propria mama peste un rîu, bunul monah o va inveli intr-o manta, caci contactul cu carnea femeii este ca focul”. Pe timpul Sfântului Ioan Gura de Aur, în biserica crestina se practica segregarea absoluta a sexelor, asa cum poti găsi si azi prin moscheile islamului. La Alexandria, unul dintre cele mai importante centre de cultura ale Antichitatii, crestinii pretind ca „zdrentele nevoiasilor lasa afara carne ce provoaca in sufletul credinciosilor fantasme tulburatoare”. Literatura monastica, „operă” a oamenilor pustiului, cum erau ei numiti de catre kosmikoi („laici”, „oamenii care traiesc in lume”) calugarii retrasi in pustiu, ne înfaţiseaza impulsul sexual ca acţionând puternic spre rau în toate situatiile sociale unde se afla laolalta barbati si femei.

Acesta a fost un motiv de prima importanta în politica si strategia îndelungata de hulire a baii publice romane de catre crestinism, atât timp cât aceasta a reusit sa „supravieţuiasca” in noua lume. Baia publica romana, era în perioada pagâna un centru de socializare, confort si divertisment al omului simplu. Ea era spatiul unde era cald, era apa calda (canalizarile romane deserveau in proportie covarsitoare aceste lacasuri daruite de bogati si împarat celor simpli, canalizarea privata fiind o mare raritate!), era lux si era lume cu care puteai discuta. Aries compara aceste spatii de comunicare cu agrementele plajei din epoca noastra. In aceste bai romane, existau alaturi de instalatii pentru bai calde si reci, terenuri de sport, de joc si de preumblare. Toate in luxul si splendorile unei resedinte regale. Marea inovatie a fost incalzirea subsolului si a peretilor, oferindu-se astfel multimii un loc închis unde era cald, într-un timp in care oricât de frig ar fi fost, oamenii stateau si iarna în caminele proprii, îmbracati în haine groase de strada, ducându-se la baie pentru a se încalzi. „Terma lui Caracala” era un adevarat palat în care sculpturile si somptuoasele arhitecturi ofereau tuturor luxul imperial. „In aceasta ambianta de plaja artificiala”, zice Aries, „oamenii se bucurau sa fie cu toţii împreuna, sa se manifeste zgomotos, sa cunoasca lume si sa asculte conversatii, sa descopere cazuri neobisnuite pe care le vor putea povesti la rândul lor.”

Tocmai aceste „catedrale ale pagânismului”, cum le numeste Aries, au fost ţinta atacurilor fanatice ale crestinilor, Ioan Gura de Aur criticându-le aspru; adevarate institutii publice (erau accesibile ca preţ tuturor, chiar si sclavii aveau dreptul sa intre!) ale lumii clasice, ne spune istoricul citat, <<erau însa tagaduite de crestini: ei nu se lasau prada „slabiciunii” de a se spala; faceau baie doar o data sau de doua ori pe luna, o barba murdara fiind dovada de austeritate cu care ei se mândreau.>>

Asta te duce cu gândul la alti credinciosi fanatici, anume comunitatea eseniana – ei ei niste pustnici cu mentalitaţi antifemeie! – ai carei membrii si ei, refuzau „ungerea”, acest obicei oriental de a folosi uleiurile frumos mirositoare, ei preferând în schimb sa umble plini de sudoare si purtând încaltamintea pâna li se facea bucaţi in picioare.

Comunitatea crestinilor primelor secole, era însa bantuita si de alte psihoze in afara de psihoza antisexista, cum este „mania martiriului”. Este bine-cunoscuta criza în care s-a aflat biserica la început de secol IV e.n., când a trebuit sa intervina prin luari de pozitie viguroase ale unor autoritati ecleziastice (Mensurie, episcopul Cartaginei) – pozitii reflectate si in scrieririle ulterioare ale Sfântului Augustin – pentru domolirea zelului aproape sinucigas al multor credinciosi care provocau autoritatile imperiale, aflate atunci în disperata cautare de unitate religioasa. Merita amintit ca au existat printre teologii crestini ai începutului, si unii fascinati de acest cult al mortii, cum au fost Ignatie de Antiohia, Origen sau ereticul Tertulian, care sustineau deschis, ori ca martiriul este singura cale spre mântuire, ori ca este una privilegiata. Odata cu Augustin-maniheistul-convertit, aceasta maladiva propensiune crestina spre sinucidere va scadea treptat în intensitate.

O intrebare si un raspuns se impun însa in acest moment: Ce a animat statul roman, autoritatile sale ale unui moment sau altul din perioada de evolutie a crestinismului, sa-l persecute, stiut fiind faptul ca acesta, statul roman, avea o renumita (si acceptata azi) faima de toleranta religioasa?

In societatea aceasta multi-etnica (si „multiculturala” am putea zice) religiile se împleteau într-un sincretism primitor, încurajat de elite.

De ce acolo unde zeitatile Greciei au reusit, Isus a esuat?

De ce Serapis, Isis, Esculap, Mitra, Atis si Cibela, n-au reusit sa produca reacţia epidermica a romanului de rând si aceea de fond a autoritatilor statului, dar „Mielul Domnului”, înspaimanta prea-si-foarte?

Raspunsul nu este in „pozitivul” sau „adevaratul” continut cumva în aceste culte, caci el cu greu exista, ci in cu totul altceva.

Raspunsul poate veni citindu-l pe Eusebiu, scriitorul primei istorii a crestinismului (bisericii crestine): Volumul 4, capitolul 1, ne prezinta, sub forma unei scrisori a unei comunitaţi crestine catre alta, martiriul unor adepti ai lui Isus din Galia sfârsitului de secol 2 era noastra, acuzati de incest si canibalism. Acestia spun la un moment dat: „Suferintele noastre în aceasta lume, nici nu se pot compara cu slava care ni se va arata!”. Nu prea departe de cele 72 de fecioare „promise” martirului-dinamita de duzina, cu care ne desfata islamul azi . . .

Amanuntul interesant din perspectiva paralelei facute mai sus, este însa prezentarea de catre Eusebiu a suferintei diaconului numit „Sfantul”. Acesta este torturat cu o bestialitate aproape greu de imaginat, însa tot ce reusesc cruzii si nedreptii sai calai sa scoata de la el, este doar atât: „Sunt crestin!” El nu neaga; dar nici n-aproba; nu dezminte; nu se tânguie; nu „marturiseste” ca sa scape, macar vremenic de tortura, daca de moarte nu se poate; el nici nu urla; nu injura si nici nu scuipa. La întrebari de genul „Cum te numesti?”, „De ce etnie esti?”, „Din ce oras esti?”, „Esti sclav sau om liber?”, acesta repeta imperturbabil, invariabilul „Sunt crestin!”.

Sintagma „sfântului” numit Sfântul, nu este deloc interesanta prin nota de fanatism ce poate fi intuit la biata si foarte probabil nevinovata victima crestina, ci dintr-un cu totul alt motiv: ea arata o veritabila ciocnire a civilizatiilor; o ciocnire între modul de a fi si gandi roman si cel crestin. Autoritaţile romane erau confruntate cu ceva incomprehensibil: cetaţeni romani adoptând o noua identitate, care relativiza noţiuni ca aceea de patrie, cetaţenie si romanitate.

Daca pâna si tâlharii la drumul mare, de-a lungul si latul marelui imperiu, se cutremurau impresionati si dadeau înapoi când auzeau strigatul „Civis Romana sum!”, ei bine, aceasta notiune era complet golita de orice importanţa pentru membrii micii secte crestine . . .

„Cetaţenia” lor era in ceruri, nu pe pamant! (Epistola lui Pavel catre Filipeni, 3:20: „Dar cetaţenia noastra e in ceruri, de unde si asteptam ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos!”).

La început, autoritatile romane erau indiferente, daca nu chiar prietenoase, faţa de ceea ce le aparea ca o secta emergenta, si de sperat mai putin problematica, a iudaismului. In aceasta etapa iniţiala, persecutorii crestinismului emergent erau evreii, când nu erau crestinii însisi, îinclestaţi în lupte vane, ocazionate de vreo „virgula” strâmba în ochii unora dintre ei, prin textele lor sacre . . .

Crestinismul nu putea fi vazut ca un pericol de statul roman; cel mult, el reprezenta o amenintare pentru încercatul cult iudaic, slabit deja de mult timp de catre elenism.

Când crestinismul a început sa apara ca o ameninţare în ochii romanilor, aceasta s-a întâmplat din aceleasi motive pentru care evreii erau dispreţuiti: pretinsa lor natura anti-sociala.

Tacit ne spune ca acestia nu au fost condamnati sub Nero (aici corect este însa sa precizez ca istoricii resping validitatea sursei Tacit când e vorba de Nero, incendierea Romei de catre el si presupusul martiragiu crestin) atât pentru piromanie, cât pentru „ura lor pentru rasa umana”. Veridica sau nu în ce-l priveste pe Nero, sursa Tacit ne da o imagine a perceptiei romane asupra crestinilor.

Dar care le era exact pacatul, de îi judecau romanii astfel pe crestini?

Simplu: Ei formau un grup exclusivist cu obiceiuri aparte, care criticau adesea moravurile societatii romane. Colac peste pupaza, ca si islamistii de azi ai Occidentului, ei clamau loialitaţi superstatale, afirmând ca loialitatea lor fata de biserica, este peste aceea fata de Roma. Ei refuzau sa participe la cultul imparatului.

O alta acuza este aceea de a fi provocat declinul Romei. Nu, nu este exclusiv apanajul ateului iluminist, a filozofului si poetului roman pagân, cum ar crede unii, de a face astfel de afirmatii, aceasta convingere era împartasita, cu doar o oarecare îndreptatire finalmente, de catre romanul de rând însusi, ca si de elitele mareţului imperiu. Numai astfel putem sa explicam o lucrare atât de vrut savanta, scrisa de cel mai mare sfânt al Occidentului, Augustin-antisemitul, pentru a respinge aceasta convingere; „De Civitate Dei” era considerata de autor ca fiind cea mai importanta lucrare a vieţii sale.

Trebuie recunoscut însa ca aceasta convingere vis a vis de presupusul rol al crestinilor în decaderea puterii romane, are cauze diverse, functie de clasa sociala: „prostimea” crede acest lucru din teama superstitiosului în fata cataclismului natural, asa cum voi arata mai jos când voi vorbi de acuza de ateism; pe de alta parte, elitele educate ale Romei, patrunse de filozofie stoica si neoplatonicianism, vedeau cu ochi extrem de rai credinta scandaloasa care afirma ca unii sunt alesi, fiind în acelasi timp dezgustati de superstitia tâmpa a reincarnarii (Epistola lui Pavel catre filipeni, 3:21; interpretarea populara a re-obţinerii trupurilor de catre morţi dupa „Judecata de Apoi”, desi ridicola si cu puţina sustinere textuala în Biblie, este confirmata si devine totusi interpretarea oficiala a Bisericii Catolice dupa Sinodul de la Lateran din 1215).

Pentru cel care va studia sincer motivele persecutiei crestinilor de catre pestriţa si altminteri toleranta societate roamana, alte motive care mai pot fi adaugate listei de mai sus, sunt: Canibalismul, acuza cu origine în neînţelegerea simbolisticii euharistice (vedeam mai sus ca galezii lui Eusebiu sunt acuzati de „canibalism”), ca si Acuza de ateism, a carei origine este obstinenta crestinilor de a respinge zeitatile oraselor în care locuiau, fapt extrem de grav în ochii cetateanului de rând, caci zeul respectiv, în viziunea naiva a acestuia, apara orasul de calamitati; nu degeaba „pogromurile” anti-crestine succed unor calamitaţi: cutremur, seceta, inundatie, ciuma, incendiu, etc. Tot astfel, în ochii autoritatilor, refuzul de a participa la cultul împaratului, era un alt motiv de mare suspiciune.

* – Matei 19:12: „Fiindca sunt fameni (DEX: famen = castrat, eunuc) care s-au nascut asa din pantecele maicii lor, sunt fameni care au fost facuti fameni de oameni si sunt fameni care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia Cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca.”